Treceți la conținutul principal

Postări

Interviu cu Manuela Strinu: „Contează cum îți construiești de-a lungul timpului imaginea, astfel te poți impune chiar și în fața unei persoane cu 30 de ani mai mult ca vârstă, ca activitate, ca experiență.”

Manuela Strinu a debutat ca reporter în anul 2006. Deși este absolventă a Universității Politehnica din Timișoara, a fost întotdeauna atrasă de partea de comunicare. Încă din studenție s-a implicat în diferite activități studențești și așa a ajuns pentru prima dată la o televiziune – TeleUniversitatea. Apoi, s-a îndreptat spre presa scrisă, devenind pe rând reporter, editor și redactor șef adjunct la ziarul Adevărul. După trei ani de presă scrisă, a ajuns editor la Protv Timișoara, iar în cele din urmă, acum doi ani, a intrat în familia Digi24 Timișoara. În prezent, tânăra jurnalistă moderează emisiunea „Recrutat în Timișoara”, o emisiune social-economică cu o durată de 30 de minute. Pe parcursul interviurilor se discută  de la A la Z tot ceea ce înseamnă locuri de munca și o carieră de succes atât cu oameni obișnuiți cât și cu persoane publice pe teme dintre cele mai diverse. Magda Mihalache : Manuela, ți-ai început cariera de jurnalistă acum opt ani. Îți mai aduci aminte ...

Numai tu poți să alegi cine sau ce vrei să fii!

După fiecare înfrângere de care ai parte, tu alegi cine vrei să fii: un învins care acceptă situația sau un om care o ia de la capăt cu zâmbetul pe buze. După fiecare vorbă urâtă care îți este adresată, tu alegi cine vrei să fii: un om răzbunător care răspunde cu aceeași monedă sau un om indiferent. După fiecare experiență tristă pe care o trăiești, tu alegi cine vrei să fii: un om al trecutului sau un om puternic capabil să treacă peste orice greutate. După fiecare nereușită, tu alegi cine vrei să fii: un om deziluzionat care-și plânge de milă sau un om care dă tot ce-i mai bun din el pentru a ajunge acolo unde-și dorește. După fiecare căzătură de acolo de sus, de la înălțime, tu alegi cine vrei să fii: om care se predă în fața destinului sau un om care se ridică și pleacă din nou la luptă. După fiecare despărțire de un loc, tu alegi cine vrei să fii: un om care uită sau un om care se va întoarce de fiecare dată cu drag acolo unde mereu, cineva îl va aștepta și îl va sus...

Încă o etapă e pe cale să se încheie...

Tocmai e pe cale să se încheie una dintre cele mai frumoase perioade pe care le-am trăit, dacă nu cea ma frumoasă - studenția. Să vin în Timișoara a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Am plecat la un drum lung și fără de întoarcere, fără nicio emoție, fără nicio teamă de eșec. Îmi doream să reușesc, era suficient. Apoi, m-am trezit singură într-o lume mare. Am fost nevoită să mă descurc, să fac față unor situații-limită, să învăț să tratez anumite lucruri cu indiferență, să încerc să mă schimb cumva.  Au fost cei mai frumoși 3 ani din viața mea, spun asta fără nicio urmă de falsitate. Nu sunt omul care minte, care face compromisuri pentru a-și atinge scopul, nu spun niciodată vorbe în vânt. În toată această perioadă am trecut printr-un lung șir de transformări, iar concluzia este că sufletește m-am schimbat cel mai mult. Am căutat să iau de fiecare dată ce e mai bun din fiecare experiență pe care am trăit-o. Nu spun că am avut parte numai de urcușuri, uneor...

În derivă

       Când îți iei viața în propriile mâini și devii independent, când începi să realizezi care este scopul tău, orice mutare începe să devină periculoasă. E ca și cum te-ai trezi în larg, în mijlocul mării luat de curenți, plutind în derivă. Înaintezi cu greutate, puțin câte puțin, uneori grăbit, mărind viteza. La început ți se pare simplu. Ai impresia că ești unicul stăpân al propriei vieți, că totul ți se cuvine, și că nimeni nu te poate da jos de pe piedestalul pe care te afli. Sunt zile când soarele se oglindește în apa limpede și ești fericit că pe propriul tău cer nu sunt nori care prevestesc furtuna. Te bucuri de liniște, de lucrurile simple, de fiecare adiere a vântului care îți mângâie firav pielea. Uneori, pericolul nu poate fi evitat și nici alungat. Vei râmâne acolo, pitit, așteptând să treacă furtuna, sau vei îndura orice pericol, vei lupta cu vântul, cu ploaia care îți biciuie fața și poate că nici nu îți vei da seama de lacrimile care o iau la f...

Întoarcerea în timp

Eu nu pot să uit. Așa sunt de când mă știu. Niciodată nu m-am întors din drumul pe care am hotărât să-l urmez, niciodată nu am dat înapoi, și cel mai important aspect: niciodată nu am uitat. Cel mai greu lucru mi se pare acela de a nu mai privi deloc în urmă. E greu să pleci, dar mult mai greu e să rămâi. Uneori ne înstrăinăm de locuri, alteori ne distanțăm de persoane, ne prefacem că suntem indiferenți, reci, că nu ne mai pasă. Avem curajul să ne privim în ochi și să arătăm că viața nu stă în loc pentru nimeni. Unii oameni nu vor învăța niciodată să se rupă de trecut. Asta pentru că unele amintiri i-au marcat sau poate că altele, dimpotrivă, i-au făcut să se simtă speciali. Ne întoarcem în trecut pentru că acolo am lăsat părți din noi pe care vrem să le recuperăm. Ne întoarcem pentru a găsi răspunsurile pe care nu le-am primit la timpul lor. Ne strecurăm printre tenebrele trecutului pentru a ierta greșeli, pentru a fi împăcați cu noi înșine. Vrem să acoperim goluri și plecăm într-...

Identică, dar diferită!

Te trezești dis de dimineață, te dai jos din pat și arunci pe tine prima haină care îți vine în mână. Te speli pe față și te uiți fugitiv în oglindă. Și te vezi pe tine. De fiecare dată aceeași, dar parcă diferită. Închizi ochii și îi deschizi din nou întocmai ca într-un joc. Observi că toate lucrurile din jur sunt aceleași, numai tu parcă ești altfel mereu. De fiecare dată altă stare de spirit. Altă emoție. Alt rid care se accentuează atunci când râzi sau plângi. Alt gest necontrolat. Altă stare inexplicabilă care îți macină sufletul. În fiecare zi, în oglindă, descoperi o altă persoană, o altă latură a personalității tale. În fața ei te poți confesa cel mai bine: nu-ți dă sfaturi, nu te aprobă, nu te învinuiește, doar te ascultă. Te ascultă mai bine decât o poate face o persoană. Ea e martoră la orice schimbare pe care o faci: fizică sau sufletească. Rămâi preț de câteva minute cu ochii fixați într-un punct și călătorești în timp. Vezi derulându-se secvențe din viața ta. Prima d...

Arta de a nu fi un om comun!

Mama mi-a dat de-a lungul timpului cele mai bune lecții de viață. Am învățat de la ea că am de ales între a fi un om comun sau unul extraordinar și că nu există cale de mijloc. Mi-a spus că simplitatea emană frumusețe, și de aceea m-a sfătuit să fiu simplă și naturală. Să nu mă intereseze niciodată ce cred cei din jurul meu atât timp cât sunt înconjurată de persoane care mă iubesc și mă susțin necondiționat. Mama m-a învățat să nu mă dau niciodată bătută, să lupt pentru tot ce îmi doresc pentru că e imposibil să nu reușesc. M-a făcut să-mi dau seama că lucrurile care se obțin cu greutate sunt de durată și că nimic nu vine de-a gata. M-a sfătuit să fiu decentă și elegantă pentru că frumusețea nu stă în rochia pe care o îmbraci, ci în caracterul femeii care o poartă.  M-a atins gingaș de multe ori și mi-a spus să nu îmi încalc niciodată principiile și valorile și să merg întotdeauna cu capul ridicat, nu cu mândrie, ci cu demnitate. Să gândesc de două ori înainte să spun sau să ...