E o dimineaţă însorită de aprilie şi păsările ciripesc în copacul de lângă geam dându-mi deşteptarea la oră fixă. Mă trezesc, ridic rulourile şi arunc o privire fugitivă să văd care mai e situaţia pe afară. Aceeaşi ca acum o zi, ca acum o lună şi un an, nimic nu s-a schimbat. Oameni cu măşti pe faţă, lipsiţi parcă de cheful de viaţă, mergând îngânduraţi pe stradă. - Oh, credeam că s-a schimbat ceva în cele 8 ore de somn..., spun cu voce tare, în timp ce îmi deschid laptopul. M-am hotărât! Mă voi programa pentru vaccin! Nu mai vreau să se repete situaţia de astă vară când concediul s-a transformat într-un fiasco din cauza pandemiei sau mai bine spus din cauza temerii de a nu contacta virusul (cu care m-am şi pricopsit anul acesta, în ianuarie). Aşadar, primul pas va fi să mă vaccinez pentru a fi protejată de o eventuală a doua contaminare, deşi momentan încă mă mai bucur de efectul anticorpilor. Apoi, voi putea să îmi planific vacanţa mult dorită de anul acesta. Acum doi ani nu ave...
“Trăim toţi sub acelaşi cer, dar nu avem toţi acelaşi orizont.” (Konrad Adenauer)