Viaţa nu este dreaptă, însă tot este frumoasă. Acum plângi, în secunda următoare zâmbești. Urăști, dar iubești în același timp. Încerci să te ascunzi după degete: uneori îți reușește, alteori nu. Continui să crezi în viitorul tău deși de multe ori ai fost la limită, la marginea prăpastiei. Te ambiționezi să mergi mai departe parcă de fiecare dată cu o forță mult mai mare. Cei din jurul tău te pot vedea insensibil, indiferent, în realitate ești conștient că lucrurile nu stau deloc așa. Pentru că ești om ca toți ceilalți. Pentru că ai sentimente. De cele mai multe ori ești reținut, dar uneori vrei să cunoști mai mult și atunci faci un compromis cu tine însuți: un compromis care presupune să lași în urmă un trecut care ți-a dat de cap. Încerci să dai un nou sens vieții tale. Te zbați să reușești, te agăți de orice speranță, de orice sfat care ți-ar putea fi de ajutor. Îi lași pe unii oameni să pătrundă în viața ta tocmai pentru simplul fapt că vezi acel ceva pe care nu l-ai mai întâ
“Trăim toţi sub acelaşi cer, dar nu avem toţi acelaşi orizont.” (Konrad Adenauer)