FILĂ DE POVESTE

În fiecare zi ne trezim cu gândul să cerem mai mult de la viață decât ni s-a oferit ieri. Devenim din ce în ce mai egoiști și ne gândim doar la noi. Dar la EI oare cine se gândește? Când pui capul pe pernă te mai gândești la faptul că în alte colțuri ale lumii sunt oameni aflați în suferință? Ce îți trece prin minte atunci când te afli în fața unei mese îmbelșugate? Conștientizezi că în timp ce faci nazuri că adidașii tăi nu au semnul de la Puma sau Nike, zeci de oameni merg desculți? Câte persoane din întreaga lume mănâncă în fiecare zi pe săturate?  Copiii din Africa, dincolo de toate lipsurile cu care se confruntă în fiecare zi, sunt mult mai fericiți decât noi. Trăiesc în mijlocul naturii și se bucură de frumusețea fiecărui răsărit și apus de soare. Merg desculți și simt puterea pământului într-un mod în care noi nu o vom cunoaște niciodată.  În fiecare zi inventează un alt joc. În vocabularul lor nu există cuvântul plictiseală. Nu au jucării, dar au învățat să modeleze pământ

Fiecare dintre noi are o poveste. În fiecare colț al lumii, la fiecare rotație a minutarului, o persoană își scrie povestea sau adăugă The End-ul la ultima filă a propriului scenariu. Poveștile sunt ca oamenii. Misterioase. Firul lor de cele mai multe ori este scurt, mult prea scurt pentru tot ce ne propunem să facem. Uneori acesta se rupe subit și nu ne mai rămâne nimic de făcut. O tăcere apăsătoare  prevestește un alt sfârșit. Noi, oamenii, suntem atât de dificili... Ne visăm invincibili, vrem să trăim  mult și bine, vrem să fim mereu fericiți, să ne fie presărat drumul pe unde călcăm numai cu petale de trandafiri. Ne întristăm când nu ne merge bine, îi învinuim pe alții de nereușitele noastre și de faptul că ne merge rău, invidiem succesul celor din jur. Ne transformăm în ceea ce nu suntem pentru ca mai târziu să regretăm această schimbare. Ne preocupăm prea mult de lucrurile lumești fără a ne interesa de cutia Pandorei care sălășluiește în fiecare dintre noi - sufletul. Pe tot pa

    Ce înseamnă viața pentru mine? Uneori este atât de greu să rezum esența acestui cuvânt. Dedesubturile lui sunt mult prea pătrunzătoare iar radacinile lui mult prea adânci. Viața înseamnă zboruri pe culmile fericirii și salturi în hăul durerii, trădare și iertare, fericire și tristețe, speranță, succese și eșecuri, aventură, iubire, dezamăgire, proporție și simetrie, soare și furtună, credință, copilărie, adolescență, tinerețe, maturitate, bătrânețe, amar și dulce, victorie și înfrângere, timp, nisipul din clepsidră, îmbrățișări pătimașe și puternice, dor, distanță și apropiere, curaj și lașitate, naivitate, regrete, divinitate.      Viața nu se rezumă doar la a fi fericit sau nefericit. Înseamnă mai mult decât atât. Fiecare zi pe care o trăim e o altă filă de poveste pe care o adăugăm la propriul nostru scenariu. În fond, toți cei care trecem prin lumea asta, suntem niște actori grăbiți, oameni preocupați mai mult de trecerea timpului decât de propriile dorințe. Cu câtă ironie