Treceți la conținutul principal

Întoarcerea în timp


Eu nu pot să uit. Așa sunt de când mă știu. Niciodată nu m-am întors din drumul pe care am hotărât să-l urmez, niciodată nu am dat înapoi, și cel mai important aspect: niciodată nu am uitat. Cel mai greu lucru mi se pare acela de a nu mai privi deloc în urmă. E greu să pleci, dar mult mai greu e să rămâi. Uneori ne înstrăinăm de locuri, alteori ne distanțăm de persoane, ne prefacem că suntem indiferenți, reci, că nu ne mai pasă. Avem curajul să ne privim în ochi și să arătăm că viața nu stă în loc pentru nimeni. Unii oameni nu vor învăța niciodată să se rupă de trecut. Asta pentru că unele amintiri i-au marcat sau poate că altele, dimpotrivă, i-au făcut să se simtă speciali.
Ne întoarcem în trecut pentru că acolo am lăsat părți din noi pe care vrem să le recuperăm. Ne întoarcem pentru a găsi răspunsurile pe care nu le-am primit la timpul lor. Ne strecurăm printre tenebrele trecutului pentru a ierta greșeli, pentru a fi împăcați cu noi înșine. Vrem să acoperim goluri și plecăm într-o călătorie în timp, în recunoaștere. Așa vom descoperi că am vorbit prea mult atunci când trebuia să ne abținem. Am trecut cu vederea peste greșelile celor din jur și am pus de multe ori virgulă acolo unde cursul vieții cerea cu disperare un punct. Am alergat grăbiți fără să ne mai intereseze de ce e în jur, fără să mai simțim, fără să mai auzim, fără să mai vedem, fără să ne mai recunoaștem. Am cerut de multe ori fără să oferim nimic în schimb sau am oferit așteptând să primim de fiecare dată înapoi. Am amânat multe lucruri cu gândul că avem tot timpul din lume pentru a face tot ce ne dorim, pentru a spune tot ce avem de zis, pentru a dovedi ceea ce suntem, ceea ce putem. Nimic mai greșit. Timpul nu așteaptă, nu cruță pe nimeni. Timpul nu iartă, iar șansa care ți se oferă azi poate fi acea șansă cu care te întâlnești decât o dată și care îți poate schimba viitorul. 
Vine un moment când simți nevoia să dai un nou contur vieții tale, dar pentru asta mai trebuie să arunci o ultimă privire în trecut. Nu pentru a te întrista, ci pentru a alege din toate experiențele și clipele pe care le-ai trăit tot ce e mai frumos pentru următoarea călătorie. Pentru a învăța din greșelile pe care le-ai făcut. Pentru a-i înțelege pe cei care s-au ferit să-ți răspundă la întrebări și care au dispărut subit. Pentru a-i ierta pe cei în fața cărora ți-ai deschis sufletul, dar care nu te-au înțeles și te-au judecat.  Arunci o ultimă privire peste umăr și... trăiești din nou secvențe care ți-au marcat existența. Locuri și oameni. Simți că faci parte din poveste și totuși nu e așa. Ți-e totul cunoscut, dar nu e. E diferit totul, și știi de ce? Pentru că mereu te redescoperi, niciodată nu ești aceeași persoană. 
Încerci să recuperezi tot ce e mai bun pentru a te reîntregi. Tot ce crezi că-ți va folosi pe viitor. Și așa... te regăsești. Acum ar trebui să fii mai împăcat cu tine însuți. Un lucru nu trebuie ignorat: trecutul nu se uită, se acceptă așa cum e și se asumă. E o piesă importantă fără de care puzzle-ul fiecăruia ar fi incomplet. Și cel mai important: dacă nu ai sufletul întreg, nu poți fi fericit.
Vezi tu... niciodată nu voi uita ce am prețuit, ce am pierdut, ce am câștigat, pe cine am îmbrățișat. Asta pentru simplul fapt că... sunt lucruri care nu se uită, iar eu nu știu ce înseamnă să uiți!


Comentarii