Mama mi-a dat de-a lungul timpului cele mai bune lecții de viață. Am învățat de la ea că am de ales între a fi un om comun sau unul extraordinar și că nu există cale de mijloc. Mi-a spus că simplitatea emană frumusețe, și de aceea m-a sfătuit să fiu simplă și naturală. Să nu mă intereseze niciodată ce cred cei din jurul meu atât timp cât sunt înconjurată de persoane care mă iubesc și mă susțin necondiționat. Mama m-a învățat să nu mă dau niciodată bătută, să lupt pentru tot ce îmi doresc pentru că e imposibil să nu reușesc. M-a făcut să-mi dau seama că lucrurile care se obțin cu greutate sunt de durată și că nimic nu vine de-a gata. M-a sfătuit să fiu decentă și elegantă pentru că frumusețea nu stă în rochia pe care o îmbraci, ci în caracterul femeii care o poartă.
M-a atins gingaș de multe ori și mi-a spus să nu îmi încalc niciodată principiile și valorile și să merg întotdeauna cu capul ridicat, nu cu mândrie, ci cu demnitate. Să gândesc de două ori înainte să spun sau să fac ceva, să nu dau șansa nimănui să mă arate cu degetul, să nu-mi fie rușine cu mine însămi. Să mă respect pentru că doar așa voi impune respect. De multe ori mi-a dat de înțeles să-mi cântăresc vorbele și să păstrez un strop de mister atât prin atitudine, comportament, cât și prin ținută. Să fiu ca un copil desculț care simte pentru prima data roua dimineții, să mă bucur de fiecare lucru mărunt, să prețuiesc fiecare persoană care există în viața mea.
Mi-a spus că toate lucrurile se întâmplă cu un scop în viață, că nimic nu e întâmplător, că pierzi pentru a câștiga. M-a rugat, cu lacrimi pe obraji, să nu amân absolut nimic. Să fac toate lucrurile la timpul lor pentru că în viață nu te întâlnești a doua oară cu o șansă. Mi-a zis să fiu fericită pentru ceea ce am, nu nefericită pentru ceea ce nu am. Nimeni nu e perfect, de aceea nu trebuie să-i judec pe cei din jurul meu chiar dacă m-au rănit sau m-au făcut nefericită. Cât despre trecut... numai lucruri de bine!
Mama mi-a insuflat credința în Dumnezeu. De câte ori a avut ocazia, m-a sfătuit să nu-mi pierd speranța pentru că voi întâlni multe hopuri și va trebui să învăț cum să le trec. Să nu mă abandonez disperării, să analizez fiecare situație în parte și abia apoi să vin cu o concluzie. Să nu iau decizii pripite. Câtă dreptate a avut...
De la mama am învățat să fiu independentă, să nu mă las umilită de absolut nimeni, să am tăria de caracter să pun punct și să o iau de la capăt cu același optimism ca la început. Să nu fiu falsă. Să fiu sinceră. Să am răbdare și să iert. Da, am învățat să iert...
Mi-a spus să fiu "acea pată" de culoare, de veselie, de curaj, ambiție și succes. M-a rugat să las în urma mea numai amintiri frumoase în sufletele oamenilor pe care i-am cunoscut. Să fiu un călător cu un scop bine definit în viață!
Comentarii
Trimiteți un comentariu