FILĂ DE POVESTE

E primăvară, iar starea mea de spirit e tot mai bună pe zi ce trece, probabil şi datorită gradelor din termometru care mă ademenesc să petrec din ce în ce mai mult timp pe afară. După ce îmi termin programul la lucru, în biroul improvizat în una dintre camerele casei, mă grăbesc să mai strâng sau să mai curăţ câte ceva prin jurul meu. Nu ştiu alte persoane cum sunt, însă eu când ştiu că se apropie o sărbătoare importantă, prefer să iau fiecare colţişor din casă şi din curte la şters, spălat şi aspirat cu cel puţin o săptămână înainte. Nu îmi place să simt presiunea timpului, dar şi a gândului că în două zile se apropie Paştele şi eu nu mi-am terminat treaba, de aceea prefer să îmi dedic câteva ore în fiecare zi pentru a obţine rezultatele pe care mi le doresc în materie de curăţenie. În ultimii ani, am urmărit cu mare atenţie toate aparatele de curăţat care au apărut pe piaţă pe partea de casă şi grădină. Pe unele le-am achiziţionat pentru că promiteau super-puteri, le-am şi testat, de...

Mai sunt două săptămâni până la Paşte şi mă gândesc că în sfârşit voi avea câteva zile libere pentru relaxare. A fost o perioadă destul de stresantă, cu muncă zilnică până după miezul nopţii. Până şi weekend-urile mi le-am sacrificat de dragul proiectelor pe care aproape le-am finalizat. Şi în timp ce stau frumos pe canapeaua mea muştar, cu o cană cu ceai fierbinte în mână şi sunt pierdută printre gânduri, aproape că îmi sare inima din piept când aud sunetul telefonului. - Bună ziua, Maria Popescu? Suntem de la concursul "Întâlneşte-o pe Andreea Marin".  - Bună ziua! Îmi aduc aminte vag. Cred că am participat luna trecută, a fost un concurs la cafea. În fine, ce s-a întâmplat? - S-a întâmplat că aţi câştigat, iar Andreea Marin o să vă viziteze acasă, de Paşte. - Ok, mersi de informaţie, - îi spun persoanei de la telefon fără a procesa informaţia. - Cred că totuşi nu aţi înţeles. Andreea Marin, bine-cunoscuta femeie de televiziune, o să vă facă o vizită acasă. - Poftim? Unde, ...

Sunt o femeie normală, aş zice. Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt întreagă... la minte, dar şi la corp: am două mâini, două picioare, un păr lung - negru ca abanosul, doi ochi căprui, un nas în vânt şi o gură drăguţă - asta până când ajungi să îţi schimbi puţin părerea din prisma faptului că uneori nu mai conteneşte să se oprească, şi mai ales atunci când are dreptate şi trebuie să îşi susţină punctul de vedere. O persoană cerebrală, focusată pe atingerea perfecţiunii (sper să reuşesc să o prind din urmă) şi dureros de sinceră, atât de sinceră încât uneori am auzit în jurul meu zicându-se: Minte-mă frumos, dar nu-mi mai spune adevărul! Tenul meu = cartea mea de vizită Frumuseţea  pentru mine înseamnă trăsături delicate şi atractive. Este ca o ecuaţie care conţine o necunoscută pe care în timp fiecare femeie ajunge să o cunoască (ce produse pentru îngrijire i se potrivesc, cum să se tundă pentru a-i sta mai bine, cum să se îmbrace pentru a-i avantaja corpul).  Mi-a plăcut să am în...

E o dimineaţă însorită de aprilie şi păsările ciripesc în copacul de lângă geam dându-mi deşteptarea la oră fixă. Mă trezesc, ridic rulourile şi arunc o privire fugitivă să văd care mai e situaţia pe afară. Aceeaşi ca acum o zi, ca acum o lună şi un an, nimic nu s-a schimbat. Oameni cu măşti pe faţă, lipsiţi parcă de cheful de viaţă, mergând îngânduraţi pe stradă. - Oh, credeam că s-a schimbat ceva în cele 8 ore de somn..., spun cu voce tare, în timp ce îmi deschid laptopul. M-am hotărât! Mă voi programa pentru vaccin! Nu mai vreau să se repete situaţia de astă vară când concediul s-a transformat într-un fiasco din cauza pandemiei sau mai bine spus din cauza temerii de a nu contacta virusul (cu care m-am şi pricopsit anul acesta, în ianuarie). Aşadar, primul pas va fi să mă vaccinez pentru a fi protejată de o eventuală a doua contaminare, deşi momentan încă mă mai bucur de efectul anticorpilor. Apoi, voi putea să îmi planific vacanţa mult dorită de anul acesta.  Acum doi ani nu ave...

Sunt o persoană care iubeşte apa şi deseori apropiaţii cu care mergeam în concedii îmi spuneau că sunt ca o lebădă pe lac pentru că de dimineaţă şi până seara nu aş mai fi ieşit din mare. Începutul fiecărui an era un motiv de bucurie până acum câteva luni pentru că dădeam startul planificării vacanţei de vară care însemna două săptămâni de relaxare la mare, prin Europa.  Zilele trecute, în timp ce stăteam pe balansoarul meu comod din grădină şi mă bucuram de razele soarelui de primăvară, mă gândeam ce fericiţi sunt oamenii care au piscine acasă şi mi-a trecut prin minte: De ce să nu aduc marea la mine acasă? Dar dacă îmi fac o piscină? Am 150 de mp, aşa că spaţiu este suficient.  Mă şi vedeam în toiul verii, câteva luni mai târziu, când canicula ne îndeamnă să stăm în casă, la răcoare, cum mă arunc în piscina mea din grădină în timp ce pe bordură stă o sticlă de Prosecco într-un recipient cu gheaţă.  De ce o piscină la tine acasă? Şi acum întrebarea la care vă gândi...

Mihăiţă era un băieţel de 10 ani tare neastâmpărat. La şcoală nu era atent, avea note mici, acasă când ajungea îşi arunca ghiozdanul cât colo şi se arunca pe scaun, în faţa calculatorului, pentru a-şi lua doza de jocuri în reţea (cam cinci ore fără oprire). Deşi mama i-o mai arăta din când în când pe Margareta (lingura din lemn cu care mai reuşea ocazional să îl calmeze pe băiat), lucrurile nu erau deloc roz şi situaţia nu mergea deloc înspre bine. Părinţii s-au tot gândit cum să procedeze pentru a remedia situaţia scăpată din mână. Vorbiseră cu un psiholog, s-au gândit să apeleze chiar şi la Super Nanny, însă soluţia a venit într-o zi când nimeni nu mai credea într-o minune. Pe un grup de mămici, pe o reţea de socializare, se vorbea cu multă admiraţie despre Librarul cu papion .  O  librărie online  cu peste 4000 de  cărţi pentru copii , cărţi cu activităţi, cărţi cu ilustraţii, cărţi pentru lectură şcolară, atlase -   unde   în rol principal este chiar ...