Mihăiţă era un băieţel de 10 ani tare neastâmpărat. La şcoală nu era atent, avea note mici, acasă când ajungea îşi arunca ghiozdanul cât colo şi se arunca pe scaun, în faţa calculatorului, pentru a-şi lua doza de jocuri în reţea (cam cinci ore fără oprire). Deşi mama i-o mai arăta din când în când pe Margareta (lingura din lemn cu care mai reuşea ocazional să îl calmeze pe băiat), lucrurile nu erau deloc roz şi situaţia nu mergea deloc înspre bine. Părinţii s-au tot gândit cum să procedeze pentru a remedia situaţia scăpată din mână. Vorbiseră cu un psiholog, s-au gândit să apeleze chiar şi la Super Nanny, însă soluţia a venit într-o zi când nimeni nu mai credea într-o minune.
Pe un grup de mămici, pe o reţea de socializare, se vorbea cu multă admiraţie despre Librarul cu papion. O librărie online cu peste 4000 de cărţi pentru copii, cărţi cu activităţi, cărţi cu ilustraţii, cărţi pentru lectură şcolară, atlase - unde în rol principal este chiar un povestitor faimos care reuşeşte să le insufle copiilor pasiunea pentru ascultat şi ulterior pentru citit.
Ştiind că se apropie ziua lui Mihăiţă, mama lui a decis să îi organizeze o petrecere surpriză unde invitaţi vor fi câţiva prieteni şi colegi de la şcoală. Anul acesta, părinţii îşi doresc o schimbare şi nu se mai pune problema de cadouri precum un Xbox, un telefon performant sau adidaşi de firmă. Ci este vorba de un element surpriză, o călătorie într-un univers unde tot ce este imposibil, devine posibil.
Dar iată-ne ajunşi în punctul 0. Ziua lui Mihăiţă a sosit, camera a fost ornată cu baloane, prietenii lui au venit cu toţii, însă se pare că băiatul este tare nemulţumit.
- Mamaaaaaaaa, am cerut cadou de ziua mea un Xbox, se aude în timp ce băiatul desface cu furie cadourile de la colegi - care sunt mai mult simbolice.
- Mihai, trebuie să înţelegi că nu ţi se cuvine nimic din ce crezi că ţi s-ar cuveni. Trebuie să munceşti, să îţi dai mai mult silinţa la şcoală, să te implici şi să devii responsabil. Când vei respecta aceste lucruri şi vom vedea îmbunătăţiri, atunci vei fi recompensat. Până atunci nu vei primi nimic.
- O să plec în Honolulu într-o zi. Nu mai vreau la şcoală. Vreau să stau acasă, să mă joc în reţea cu prietenii şi...
- Şi să ajungi să spargi seminţe pe stradă peste câţiva ani, fără un job stabil. Nu se poate aşa ceva. Îmi doresc mai mult pentru tine, ştiu că eşti un copil inteligent. Totuşi, eu şi tatăl tău ţi-am pregătit o surpriză. Sper să îţi fie de folos.
Şi deodată se lasă linişte. Librarul cu papion intră în scenă. Sunt eu, Maria, o fată de 28 de ani, absolventă de Jurnalism şi cu o pasiune nebună pentru lectură. Este un rol pe care mi l-am însuşit în urmă cu doi ani, atunci când am vrut să produc o schimbare în viaţa mea. Îmi place să lucrez cu copiii şi încerc pe cât posibil să le trezesc în ei pasiunea pentru lumea fascinantă a cărţilor care te poate purta în locuri unde nu te-ai gândi că ai putea ajunge vreodată şi care te poate transforma în orice erou de poveste.
Îmbrăcată cu o salopetă roşie, cu galoşi galbeni în picioare, o perucă colorată, ochelari mari, rotunzi pe nas şi mustaţă, dar şi cu o servietă plină cu poveşti pentru copii mă apropii de Mihăiţă.
- La mulţi ani, Mihăiţă! Astăzi este despre tine şi despre ce însemni tu pentru părinţii tăi. Îţi propun să plecăm într-o călătorie departe, departe... unde nici măcar nu ţi-ai putea imagina. Ce zici?
- Parcă mi-a mai trecut din supărare! Mami, ia cheile de la maşină! Să plecăm cu clown-ul în locul pe care vrea să ni-l arate.
- Mihăiţă, asta e o altfel de călătorie, iniţiatică. O lecţie despre curaj şi reuşită, îi spun în timp ce îmi scot din servietă Emil şi detectivii - cartea care în urmă cu aproape 20 de ani mi-a trezit în mine setea de lectură. Şi încep să povestesc.
A fost odată ca niciodată, într-un orăşel din Germania un băieţel orfan de tată care nu avea tabletă, nici laptop sau telefon. Şi nici nu făcea mofturi dimineaţă că nu vrea să meargă la şcoală sau să se spele pe dinţi. Un elev model şi conştiincios căruia îi plăceau la nebunie macaroanele cu brânză şi şuncă. Yummy, yummy in my tummy... Atât de tare îi plăceau macaroanele încât le mânca cu două furculiţe. Dar să lăsăm partea culinară la o parte ca să nu mai salivăm. Mama băiatului, coafeză de meserie, lucra neobosită ca să poată asigura hrana pentru ea și pentru fiul ei și ca să poată plăti facturile la gaz, chiria, îmbrăcămintea, cărțile pentru școală.
Ei bine, prichindeii mei, pentru că Emil era un băiat de bază, mama sa hotărăşte să îl trimită la bunica lui, la Berlin, să îi ducă 140 de mărci, o sumă uriaşă la acea vreme. Ce băiat descurcăreţ şi de încredere, aşa-i? Pentru că Emil nu era un mofturos şi pentru că nu descoperise încă jocurile în reţea care să îi consume din timp, cu haine nou-nouţe, parfumat, frumos pieptănat urcă în trenul spre Berlin. U cha cha cha... Uuuuu... U cha cha cha... Uuuuu... se aude, în timp ce trenul pleacă din gară.
Dar să vedeţi, în compartiment, Emil are un tovarăş cam suspect care îl îndoapă cu ciocolată şi încearcă să afle cât mai multe lucruri despre el, unde merge şi ce face. Voi să nu spuneţi niciodată străinilor unde mergeţi şi ce faceţi, copii, da? Numai părinţii trebuie să ştie! Şi să nu acceptaţi dulciuri de la străini!
Şi iaca poznă, că de aici începe marea acţiune. În tren, Emil adoarme şi un „domn cu pălărie” pe nume Grundeis îi fură banii aflaţi în buzunarul hainei. Ce om fără inimă... cum să fure banii munciţi de o biată femeie care îşi creşte copilul de una singură? Emil îşi dă seama cine a fost hoţul şi porneşte în urmărirea acestuia prin Berlin ca un adevărat detectiv ce este fără a se smiorcăi, fără a-i fi frică şi fără a alerta poliţia că a fost victima unui furt. Ce credeţi că face hoţul mai departe? Ca un hoţ care se respectă şi cu bani de cheltuit la discreţie, se opreşte la o cafenea să servească o cafea, nu de alta, dar furtul îi ridicase puţin tensiunea şi aşa dorea să o mai tempereze. Şi întocmai ca un agent 007, un agent sub acoperire, Emil îi pândeşte fiecare pas. Ce o fi zis săracul în gândul lui? Ăsta sigur bea cafea din banii bunicii...
Dar știți cum e, norocul nu este decât al celui care îl caută și ghinionul își ia tălpășița după același principiu. Emil întâlneşte în cele ce urmează un puști berlinez zgomotos pe nume Gustav, care curios din fire, pune întrebări despre motivul pentru care Emil stă ascuns în spatele chioșcului și aşa îi află povestea. Impresionat și dornic de aventură, Gustav strânge în jurul lui Emil o bandă de copii inimoși şi pornesc într-o tumultoasă aventură dovedind imaginaţie şi curaj. Emil ajunge să urmarească taxi-uri, se furişează, se deghizează, împrumută bani şi chiar doarme la un hotel.
- Wow, ce interesant... mi-ar fi plăcut să fiu eu Emil şi să prind hoţul. Hai, spune-mi, te rog, domnule Papion, ce s-a mai întâmplat? Nu mă ţine în suspans...
Într-un final, micii detectivi reuşesc să recupereze banii, iar Emil îi duce plicul bunicii. Când presa află aceste întâmplari, îl pune pe Emil pe prima pagină şi îi oferă o recompensă generoasă. Întors acasă, băiatul îşi reia simpla şi modesta viaţă, fără aventuri palpitante.
- Domnule Papion, eu nu vreau să plec de acasă şi nici nu vreau să îmi fure nimeni porcuşorul cu economii. Îmi spui, te rog, că mor de nerăbdare, ce recompensă a primit Emil?
- Ei, dragul meu Mihăiţă, va trebui să descoperi singur. Uite, îţi fac cadou această carte şi te invit să descoperi de unul singur ce a primit băiatul. Ba mai mult, citind cartea singur o să vezi că altfel o să ţi se pară acţiunea, o să te transformi şi o să intri în pielea personajului, o să simţi la un moment dat că tu eşti Emil. Încearcă să o citeşti, iar dacă nu îţi place, promit că îi conving pe părinţii tăi să îţi ia Xbox-ul pe care ţi-l doreşti. Pe cuvântul meu de clown, aşa cum îmi spui tu.
- Poate pe cuvântul tău de mincinos, se amuză băiatul. Ok, nene Papion, deal-ul este deal, să vă ţineţi de promisiune! O să citesc cartea, o să îi spun mamei concluzia mea, iar ea o să ţi-o comunice ţie. De fapt, ştiu de pe acum că o să îmi ia Xbox-ul, spune Mihai în timp ce pe mama lui o iau transpiraţiile.
Trei zile mai târziu, mama lui Mihai ia legătura cu mine. Era puţin neliniştită şi am crezut că planul nostru a eşuat, însă se pare că nu a fost aşa. După trei zile de lectură intensă, copilul citise cartea din scoarţă în scoarţă. Ba mai mult, odată terminată i-a spus mamei:
- Mama, este cea mai tare carte pe care am citit-o vreodată! Vreau să fiu detectiv ca Emil. O să învăţ ca să ajung un detectiv adevărat. Nu mai am nevoie de Xbox. Promit să citesc o carte pe săptămână. Uite aici lista cu cărţile pe care vreau să mi le cumperi de la o librărie pentru copii.
Iar pe lista lui Mihai erau câteva cărţi enumerate care ne-au influenţat tuturor copilăria: Fridolin, Singur pe lume, Piciul, Sorrell şi fiul, Colţ Alb, Robinson Crusoe, Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn.
Pentru că mama lui Mihai a fost emoţionată de schimbarea care s-a produs de la o singură poveste spusă pe înţelesul lui, mi-a mai cerut câteva sfaturi, iar eu am putut să îmi expun punctul de vedere în ceea ce priveşte cărţile şi beneficiile lor.
Care este avantajul cărţilor?
Cărţile ajută în dezvoltarea imaginaţiei copilului încă din primii ani de viaţă. Un copil trebuie să fie sănătos fizic, dar şi mental, iar sănătatea mentală se întreţine prin exerciţiu. Cu cât antrenezi mai mult mintea, cu atât devii mai receptiv la tot ce se întâmplă în jur şi începi să distingi binele de rău.
Lectura ajută copiii să înţeleagă ce sunt valorile umane. Descoperă iubirea în forma ei cea mai pură şi ajung să simtă pe propria piele ce este curajul. Devin invincibili în propria poveste şi scapă de teama de întuneric. Pentru că unui erou nu îi este niciodată frică să doarmă cu becul stins, aşa-i?
Devin mai responsabili şi încep să ajute prin casă la diferite sarcini. Nu mai bat din picioare şi nu mai ţipă după o nouă jucărie sau gadget, ci cap de listă pentru lista de cadouri pentru ziua lor îl ocupă: cărţile pentru copii. De asemenea, prin intermediul acestor "deschizătoare de drumuri" - aşa cum îmi place să le numesc, copiii învaţă ce este prietenia şi ce înseamnă acţiunea de a dărui: de a împărţi cu ceilalţi din puţinul pe care îl au.
Nu în ultimul rând, cărţile sunt deschizătoare de drumuri. Ele contribuie la formarea caracterului individului încă de mic copil şi îl ajută în modelarea adultului de mâine. Îl susţine în clădirea pas cu pas a personalităţii şi să îşi învingă temerile.
Eu sunt o bookaholică, iar dependenţa mea pentru cărţi, se tratează doar cu cărţi. Aaa, şi să nu uit. Ştiţi care e super puterea mea? Să dispar printre cărţi. Voi ce dependenţă aveţi şi cum o trataţi?
Articol scris pentru SuperBlog Spring 2021. Sponsor: Librarul cu papion
Comentarii
Trimiteți un comentariu