FILĂ DE POVESTE

Abia acum conștientizez că oricât de mult îi ajuți pe cei din jurul tău, oricât de mult te-ai strădui să le fie lor bine, să le faci pe plac, la un moment dat efortul nu îți va fi recunoscut, vor spune că nu ai făcut nimic pentru ei sau vor considera că nu ai făcut suficient ca lor să le fie bine. Ce vei simți? Tristețe. Durere. Un gol imens în suflet.  Pe de altă parte am conștientizat că recunoștința și răsplata vin din alte locuri, sub o altă formă și dimensiune. Învăluite într-o aură de  mister. Există și o vorbă, bine dai, bine găsești. Când faci  un bine nu trebuie să te gândești la binele care ți se va întoarce înapoi, instinctul trebuie să vină din suflet. Știi ce ar fi ideal? Să învățăm să fim recunoscători, să nu uităm binele făcut, să-l întoarcem de fiecare dată când putem, să privim în jur cu mai multă încredere, cu mai mult interes. Au fost multe situații când mi s-a făcut mult bine. Am fost înconjurată de oameni care au oferit fără să-mi ceară nimic ...

O  poveste plină de tâlc care te va face să reflectezi puţin asupra modului în care alegi să treci prin viaţă... A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa. Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind menționate zilele și orele de vizită. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială "Castelul Vieții Tale." Din fotografiile prezentate, castelul nu era mai bun sau mai rău ca altele... Ghidul mai indica că, din motive care vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la ieșire, iar coordonarea zilei și orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat. Intrigat de oferta neobișnuită, domnul de cum ajunge la hotel, formează numărul de telefon și se înțelege cu proprietarul despre data călătoriei. Totul în lume decurge după anumite legi , era inscripționat la...

"Durerea şi dezamăgirea ce l-au cuprins aveau desigur un nume, o semnătură. Era semnătura ei - "suma tuturor femeilor" pe care el le avusese de-a lungul vremii şi pe care el le rănise la rândul lui.  Abia acum aflase că nu va mai fi niciodată cel care a fost până s-o întâlnească şi să o aibă în braţele lui.  Deşi durerea din suflet îl măcina de-a dreptul, se simţea îngenuncheat şi obosit de toate gândurile ce-i dădeau târcoale. O mulţumire de sine avea să-l încerce însă: reuşise să o elibereze de rănile provocate de ceilalţi, reuşise s-o înveţe zborul, zburând de fericire prin şoapte şi atingeri, prin săruturi infinite sub cerul plin de stele, ba chiar uneori se simţeau vinovaţi de atâta fericire, de parcă le era interzisă, de parcă oamenii aveau să-i judece şi să-i condamne pentru nefericirea proprie. Si uite că în clipele ei de singurătate, uşor dar sigur, viaţa o făcuse să-şi promită că nu va mai iubi cu sufletul ci cu mintea pentru că în viziunea ei ...

      „ Nu există margini sau îngrădiri. Noi suntem cei care ne punem piedici, în rest totul are rezolvare ”, spune Alina Gheorghe, o tânără bloggeriță în vârstă de 26 de ani, pe care viața a supus-o la nenumărate încercări încă din copilărie. Printre operații și recuperări a reușit să termine facultatea de Psihologie și se gândește să își dea examenul de titularizare în Psihopedagogie specială pentru a ajuta copiii cu handicap.  Handicapul ei locomotor a țintuit-o la pat zile la rând. Un an și jumătate nu a putut să facă niciun pas. Se simțea neîmplinită pentru că nu era în stare să își ia viața în mâini și să meargă la muncă. Din punct de vedere fizic îi era imposibil. Acum un an si două luni  a început să scrie, și-a creat propriul blog – Litere Stacojii și așa a descoperit lumea blogging-ului. Cu timpul, Alina din spatele   Literelor Stacojii  a început să înflorească. A câștigat un nume, experiență, s-a implicat în diverse campanii...

"Lângă Tokyo trăia un vestit războinic samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că, în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar. Într-o după-amiază, un luptător, cunoscut pentru lipsa lui de scrupule, a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul samurai. Era cunoscut pentru tehnicile sale de a instiga la luptă şi pentru invincibilitatea sa. Auzind de reputaţia samuraiului, a decis să-l înfrângă, pentru a-şi mări faima. Toţi elevii erau împotriva confruntării,  dar bătrânul samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toţi în piaţa oraşului, iar tânărul a început să-l insulte pe adversar.  A aruncat câteva pietre în direcţia sa, l-a scuipat în faţă, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare. Câteva ore a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul a rămas impasibil. La sfârşitul după-amiezii, simţindu-se obosit şi umilit, războinicul a abandonat şi a  plecat. Decepţionaţi că maestrul primise atât...

Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi: - De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi? - Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei. - Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lânga tine? întrebă din nou înţeleptul - Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol. Maestrul întrebă din nou: - Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă? Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri: - Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevarul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai suparaţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav....

"Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii; cine nu-și schimbă existența; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște. Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.  Moare câte puțin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb și punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoții, acele emoții care învață ochii să strălucească, oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii. Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit; cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis; cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile “responsabile”. Moare câte puțin cine nu călătorește; cine nu citește; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuși. Moare câte puțin cine-și distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat. Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu ma...

“Am iertat greșeli aproape de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane de neînlocuit și să uit persoane de neuitat… Am acționat din impuls, am fost dezamăgit de oameni pe care-i credeam incapabili de a face anumite lucruri, dar și eu am dezamăgit oameni… Am ținut pe cineva în brațe pentru a-l proteja… Am râs când nu trebuia… Mi-am făcut prieteni pentru totdeauna… Am iubit și am fost iubit, dar am fost și respins… Am țipat și am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste și am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar inima mi s-a frânt de atâtea ori...  Am plâns ascultând muzică sau privind fotografii… Am telefonat doar pentru a auzi o voce, m-am îndrăgostit doar de un surâs… Aproape am crezut că voi muri de atâta nostalgie şi… mi-a fost teama că voi pierde pe cineva foarte special (pe care, în cele din urmă, l-am pierdut)… Dar am supraviețuit! Şi încă trăiesc! Şi totuși, merg înainte… Și tu trebuie să mergi înainte. Trăiește!!! Ceea ce trebuie ...

     Astăzi, Soarele a fost cam insistent. Razele lui m-au trezit de dimineață. N-am avut de ales, am sărit din pat și ca de fiecare dată, m-am îndreptat către geam. Inima a început să-mi râdă de bucurie. Parcul din fața blocului era plin de copii gălăgioși care cântau și țipau cât puteau de tare, copacii înfloriți împrăștiau un iz puternic de parfum, iar verdeața te îndemna să ieși cât mai repede afară, la plimbare.       Și cum Primăvara dă semne că se instalează, am hotărât să trag obloanele sufletului și să văd ce schimbări pot face, să reorganizez și să scot tot ce am acumulat cu sau fără voia mea. Vreau să alung tristețea, straturile de gheață care s-au depus pe pereții sufletului meu, vreau să încep curățenia de primăvară. Vreau să  mă dezinfectez de dezamăgiri, de regrete, de durere, de indiferență, de neputință. Trebuie să șterg bine și ferestrele, uneori lacrimile mi s-au scurs până în adâncul sufletului. Urmele de sare trebuie șters...

Bill Gates a ținut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe  care elevii nu le-au învățat și nu le vor învăța la școală. El a scos  în evidență faptul că elevii  nu cunosc noțiunea de realitate. De asemenea, acesta a subliniat felul în care realitatea aceasta i-a destinat eșecului în lumea reală. Regula nr. 1: Viața nu e dreaptă – obișnuiește-te cu ideea! Regula nr. 2: Lumii prea puțin îi pasă de stima ta. Lumea se  așteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulțumit de tine însuți. Regula nr. 3:   Nu vei câștiga 60.000$ pe an de îndată ce părăsești  băncile școlii. Nu vei fi vicepreședintele vreunei companii cu telefon  în mașină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea. Regula nr. 4: Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când  o să ai un șef! Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea  ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau șansă. Regula nr. 6: Dacă o dai...

Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul. Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase: - Acesta, a spus, nu este un simplu pachet, e lenjerie. A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela. - Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia. S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse: - Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită. Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.  Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi p...

Viața este prea scurtă:  să aștepți prea mult timp o mângâiere, o vorbă bună, un gest de tandrețe.  ca să te gândești la trecut.  să dai cu piciorul unei șanse.  să taci pentru ca mai apoi să regreți că nu ai spus la timpul potrivit ceea ce credeai și simțeai.  să nu te bucuri de fiecare lucru mic, de orice zâmbet inocent.  să nu ai alături de tine persoanele dragi.  să nu trăiești din plin.  să lași pe mâine niște lucruri pe care le poți face astăzi.  pentru cuvinte și declarații false, pentru iubiri secrete sau imposibile. să nu citești, să nu dansezi, să nu copilărești deși ai 20 și ceva de ani.  pentru a bate la porți închise, porți care vor rămâne ferecate pentru totdeauna.  pentru a minți și a fi mințit. să plângi pentru niște oameni cărora nu le pasă de suferința ta. să tratezi totul cu indiferență. să-ți bați joc de sentimentele unei persoane care chiar ține la tine. să-ți încarci sufletul cu ură și p...