Supă aurie şi aburindă în care se scaldă tăiţei subţirei, papricaş mustind de cartofi gălbiori şi bucăţi de carne fragedă, varză călită înţesată de cârnaţi zdraveni şi gustoşi, pogăcele calde din care se scurge caşcavalul topit, beigli din care se revarsă macul înecat în lapte, macaroane cu brânză din abundenţă, clătite unse cu gemuri de zmeură, căpşune şi mure, tarte pline cu fructe de pădure. Şi acum îmi vine să mă ling pe degete numai când îmi aduc aminte, iar gândurile îmi zboară cu ani în urmă, în vremurile copilăriei când mirosurile îmbietoare se ridicau din bucătăria bunicii.
Am fost o pofticioasă dintotdeauna, iar capriciile culinare (mai sofisticate) pe care nu reuşea să mi le facă bunica, de fiecare dată cădeau în sarcina mamei care se conforma pentru a-şi vedea odorul fericit. Cât timp am locuit cu părinţii, nu m-am atins de nimic în bucătărie. Mama prefera ca eu şi sora mea să ne ocupăm de învăţat şi să lăsăm experimentele în bucătărie pe altă dată. Dar ştiţi cum e. Când ţi se spune că un lucru este interzis şi că nu ai voie să îl faci, parcă ceva te împinge de la spate să îl încerci. Aşa că, într-o zi, în timp ce mama era la lucru, am căzut de acord cu sora mea mai mică să îi facem o surpriză şi să gătim nişte cartofi prăjiţi. I-am tăiat frumos, feliuţe, pe tocător (mama ne avertizase de multe ori să nu-i tăiem în mână pentru că riscăm să ne rănim), i-am spălat şi i-am aruncat în tigaia cu uleiul încins. Ce a urmat, e greu de imaginat. Uleiul a sărit peste tot pe pereţi şi o flacără mare a cuprins toată hota. Am reuşit cu greu să stingem focul, însă hota cea nouă şi albă a fost daună totală. Când s-a întors mama de la serviciu şi a văzut isprava ne-a spus: V-am spus să staţi cuminţi şi departe de bucătărie? Asemenea surprize să nu îmi mai faceţi că o să fac infarct într-o zi!
De la dezastru la succes nu e decât un singur pas!
Anii au trecut, am plecat din oraşul natal, iar gusturile mi s-au schimbat. Îmi place să mănânc bio, să consum alimente sănătoase şi citesc eticheta fiecărui produs cu atenţie înainte de a-l achiziţiona. Am renunţat la zahăr, gluten şi lactate. Acum mănânc supe creme, paste de quinoa cu ton, chifteluţe de legume coapte la cuptor, somon la grătar, risotto cu fructe de mare, brânză şi iaurturi din caju. Dacă ar auzi bunica, săraca, de acolo unde este, că am dat supa ei de casă şi papricaşul pe astfel de mâncăruri, i s-ar frânge inima numai gândindu-se că aş putea face foamea.
Când mi-am schimbat stilul alimentar, cea mai mare provocare a mea a fost să renunţ la zahăr. Zile la rând am încercat să aflu dacă aş putea să cumpăr de undeva dulciuri gata preparate, fără zahăr şi fără adaosuri de ingrediente dubioase. Nu am găsit! Apoi, am început să caut reţete de torturi raw vegane şi să mă uit cum sunt preparate. Anul trecut, a avut loc primul meu experiment şi totodată primul meu eşec. Îmi doream să fac un tort cu cremă de vanilie şi fructe de pădure. Cremele nu mi-au ieşit şi am aruncat la gunoi 200 ron. Da, atâta costă ingredientele pentru un astfel de tort.
La o săptămână după nefericitul eşec, mă pălise din nou o poftă de dulce de nu ştiam încotro să o iau. Aşa că, am cumpărat din nou ingredientele. Dacă am învăţat ceva de când am început experimentele în bucătărie este că pe lângă ingrediente de calitate, am nevoie şi de ustensile pentru bucătărie de calitate. Aşa că, am achiziţionat de la magazinul online Dajar câteva ustensile de care aveam mare nevoie.
Aşadar, cu paleta din silicon Delice pentru întins crema şi forma de tort non stick cu fund detaşabil eram pregătită să trec din nou "la atac".
Acestea fiind spuse, m-am apucat de tort. Blatul îmi ieşise perfect, cremele delicioase, dar când să îl bag în congelator, m-am împiedicat de o cutie lăsată în mijlocul drumului şi toată compoziţia s-a împrăştiat pe jos. E un blestem! A fost primul meu gând!
Două luni mai târziu de la nefericitul eveniment urma să îmi sărbătoresc ziua de naştere. Îmi invitasem câteva cunoştinţe acasă şi voiam să îi impresionez cu ceva astfel încât toţi să exclame la unison: WOW! Ce mi-a venit în gând? Tortul raw vegan cu cremă de vanilie şi fructe de pădure, normal! Că doar ce nu te doboară te face mai puternic. Înarmată cu şi mai multă determinare m-am apucat de el. Blatul - perfect, cremele - perfecte, drumul cu el în mână până la congelator - cel mai lung drum din lume pe care l-am parcurs în paşi de furnică ţinându-mi respiraţia, tortul în congelator - misiune îndeplinită! Dar haideţi să vă povestesc şi cum l-am pregătit.
Reţeta mea "Unicorn". Tort raw vegan cu cremă de vanilie şi fructe de pădure
Iată care sunt ingredientele de care aveţi nevoie pentru a începe operaţiunea: tortul raw vegan:
- migdale hidratate 8 ore în apă
- îndulcitor: miere, sirop de agave etc.
- fulgi de cocos
Decorarea şi amenajarea mesei m-a pasionat dintotdeauna. Îmi place să am o faţă de masă albă, un sfeşnic cu lumânări atunci când iau cina sau o vază cu flori în oricare alt moment al zilei. Aceste lucruri mă binedispun şi mă fac să mă bucur de alimentele pe care le consum, parcă au şi un alt gust când priveşti în jur şi vezi că totul este plăcut ochiului. Mai o muzică plăcută în surdină şi aşa creez locul ideal de servit masa.
De asemenea, atunci când mă ocup de aranjarea mesei, acord o foarte mare importanţă şi paharelor, dar şi veselei pe care o asortez în funcţie de eveniment sau sărbătoare. Ştiind că urmează să fie ziua mea, zilele trecute am făcut din nou o achiziţie de la magazinul Dajar, din gama Ambition.
Amazing article, such inspiration for me ! =)
RăspundețiȘtergereThank you! :)
Ștergere