Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2013

Plouă...

Plouă mărunt și des. Plouă peste visele mele, peste gândurile mele. Aceeași cadență, același ritm melodios al ploii, aceleași întrebări fără răspuns. Plouă peste așteptări, peste speranțe, dor, prietenii și legături ascunse. Plouă liniștit. Cerul plânge, se simte greu și cedează. Nimic nu mai e la fel și totuși ceva familiar rămâne mereu. Plouă pentru trecut, prezent și viitor. Plouă pentru mine, pentru tine, pentru voi. Plouă pentru depărtări și apropieri.             Plouă pentru un nou început, iar eu ador ploaia!





Gânduri printre rânduri

Cei din jurul tău pot spune multe despre tine. Te pot detesta, te pot alunga, te pot uita, te pot răni. Uneori te folosesc, alteori te provoacă sau te umilesc. În schimb, nu îți pot lua ceea ce ești, ceea ce simți, ceea ce știi și ceea ce ai în suflet. Există oameni care te suștin și care te admiră, persoane care se cred superioare ție dar și persoane invidioase care deși îți monitorizează fiecare pas și fiecare mișcare, ar dori să fie ca tine. Cât de mult ne schimbă niște vorbe aruncate la voia întâmplării? Cât de mult ne rănesc aceste vorbe?
Putem oare să trecem cu vederea ignorând? Fiecărei persoane pe care am întânit-o de-a lungul timpului, i-am dăruit câte o mică parte din sufletul meu.      
Am crezut în ei, în oameni, în zâmbetele lor prietenoase care dincolo de această mască falsă, ascundeau diverse interese. M-am îndepărtat de ei și am încercat să învăț câte ceva din fiecare experiență pe care am trăit-o.  SFAT: Nu lăsa pe nimeni să te desconsidere, doar pentru că ei nu sun…

DRUMURI

Ce înseamnă întreaga noastră existență? Multe drumuri, drumuri lungi și întortocheate, cu multe străzi, multe intersecții, multe bariere, multe hopuri, căi cu un singur sens, rute ocolitoare. Vorbim de drumuri drepte, drumuri prăfuite care nu duc nicăieri, căi lungi și obositoare, drumuri bătătorite de trecerea timpului sau drumuri-labirint în care ne pierdem căutând cu disperare o cale de ieșire. Principalul meu obiectiv a fost să străbat toate aceste străzi luând deciziile cele mai bune. Recunosc, cel mai tare m-au încurcat intersecțiile. Sunt atât de multe! Pe ce drum să o iau? La dreapta? Sau poate la stânga? Să merg drept înainte? Poate trebuie să mă întorc! De multe ori a trebuit să analizez foarte bine ce vreau, tocmai pentru a alege drumul cel bun. Te gândești că acestea se vor rări după o anumită perioadă, dar mergând tot înainte ele continuă să apară. Și din nou ești pus în postura de a face o altă alegere.       Mi s-a întâmplat de "n" ori să amețesc învârtin…

Into the wild

There is a pleasure in the pathless woods;
There is a rapture on the lonely shore;
There is society where none intrudes,
By the deep sea, and music in its roar:
I love not man the less, but Nature more...
                                                  -Lord Byron



Cu acest citat începe ultimul film pe care l-am văzut astăzi. Mărturisesc faptul că fiecare film pe care îl văd e   o provocare ce nu poate fi descrisă în cuvinte pentru că am început să nu mai am răbdare să stau și să privesc. Mai mult de 5 filme nu văd pe an și acelea la recomandare. De multe ori prefer să citesc cartea și nu să văd filmul pentru că altfel e surprinsă acțiunea și ești cuprins de alt gen de trăiri.  Chris McCandless a fost un tânăr american născut într-o familie înstărită care, în 1992, după ce a terminat facultatea, a plecat fără știrea părinților într-o lungă călătorie, scopul său fiind acela de a ajunge în Alaska.  Din păcate, reușește să supraviețuiască doar trei luni condițiilor vitrege, fără hrană. …

Nu poți...

Nu poți cere atenție după ce ai ignorat fără milă un timp îndelungat tot ce te înconjoară. Nu poți prețui fericirea dacă nu ai cunoscut vreodată ce este tristețea, dacă nu ai suferit și pierdut. Nu poți cunoaște un om cu adevărat dacă nu îi acorzi încredere, respect, acel sentiment de siguranță pentru a se putea apropia de tine. Nu poți reuși dacă nu depui puțin efort și dacă nu-ți dorești cu adevărat. Nu poți aștepta să fii respectat dacă nu te respecți în primul rând pe tine. Nu poți zâmbi când inima și sufletul îți plâng, îți poate reuși doar dacă ești un actor bun.  Nu poți cere încredere când tocmai ai încheiat un pact cu minciuna. Nu poți să desconsideri pe nimeni atât timp cât nu îi cunoști adevărata capacitate. Nu poți cere la nesfârșit fără a dărui la rândul tău din toată inima. Nu poți fi la nesfârșit superficial. Undeva, cândva, cineva, îți va întoarce fiecare gest necugetat pe care l-ai făcut.  Nu te poți plânge că ai fost uitat când de fapt i-ai ignorat pe cei care aveau…

Frânturi de gânduri!

Dacă la un moment dat simt că nu îmi pot controla lacrimile, iar acestea îmi șiroiesc fără oprire, nu înseamnă că sunt o plângăcioasă sau o persoană slabă.
Dacă zâmbesc mereu asta nu înseamnă că nu sufăr, că în sufletul meu nu se dau bătălii crunte și că obrajii mei nu au un gust de... sare. Dacă spun ce gândesc asta nu înseamnă că sunt un om rău.
Dacă uneori răbdarea mea ajunge la o anumită limită, întorc spatele și plec, asta nu înseamnă că sunt arogantă. Am nevoie doar de câteva minute de singurătate. Dacă sunt un om bun, care sare în ajutor ori de câte ori un prieten, sau oricare altă persoană are nevoie, asta nu înseamnă că ei trebuie să profite de acest lucru.
Dacă ignor nesimțirea, impertinența, ironia, lipsa respectului, îngâmfarea, toate aceste lucruri nu mă transformă într-un om rău, ci într-o persoană indiferentă! Dacă greșesc nu mă poate condamna nimeni, fiecare dintre noi greșește și învață din greșeli. Dacă uneori îmi lipsește doza minimă de modestie asta nu înseamnă că…

Pe marginea prăpastiei

Sunt scârbită de-a dreptul de tot ce se întâmplă în țara asta. Peste tot se promovează incultura și prostia. Nici cei mai buni și pregătiți oameni nu au vreo șansă într-o astfel de țară. De aceea sfatul meu este ca toți cei care au posibilitatea, să meargă să studieze și să se formeze în străinătate! La noi în țară toate sistemele au defecte: fie că vorbim de cel politic, de sănătate sau învățământ, peste tot domnește aceeași nesimțire, iresponsabilitate și indiferență. Oricât de competent și de bine pregătit ai fi nu ai nici o șansă într-o țară ca România dacă tatăl tău nu este senator, mama procuror, și lista poate continua. Sunt dezgustată de mizeriile care mi se expun în față zi de zi. Se spune că trebuie să fii selectiv, sa alegi doar ce este mai bun, însă cu părere de rău spun că nu ai ce și din ce să alegi. Trăim vremuri foarte grele, vremuri dominate de non-valori, de "inteligenți cu diplomă", să nu le spun altfel. Un mare înțelept, Seneca, spunea că "dacă nu ș…