Treceți la conținutul principal

Vine bebe? Top 5 produse şi servicii pe care ar trebui să le ai în vedere dacă urmează să devii mamă

Ce poate fi mai frumos şi emoţionant decât aflarea veştii că vei fi părinte? 

Un roller coaster de trăiri pe secundă  şi certitudinea că nimic din ce ai trăit până atunci nu va mai fi la fel. Pentru că doi devine trei, iar cei doi vor face toată viaţa lor tot ce le stă în putinţă ca celui de-al treilea să nu îi lipsească nimic şi să fie mereu sănătos. Să nu cunoască tristeţea şi lipsurile. Să înfrunte greutăţile vieţii ştiind că în spatele lui mereu se vor afla 2 stâlpi de care se poate sprijini la nevoie. 

Cum s-ar putea descrie în cuvinte sentimentul pe care îl ai atunci când simţi pentru prima dată mirosul pielii bebeluşului tău după nouă luni în care aţi comunicat printr-un perete despărţitor, fără să ştii cum arată minunea care a luat fiinţă în pântecul tău? Sau strângerea de inimă până să auzi primul "Oaaaa". Sau prima dată când i-ai cuprins în mâinile tale degeţelele mici şi tălpiţele rozalii...

                                                                                                Sursă foto: blog.super-blog.eu/

15 Iunie 2019 - o zi ce avea să îmi schimbe tot sensul vieţii de până atunci

- Doamnă, vă rog, puteţi intra în cabinet! - mă invită politicos asistenta.

Cu paşi timizi intru în cabinetul medicului cu stiva de analize şi ecografii la subraţ. Mă aşez pe scaun. Am un nod în gât, dar încerc să mă stăpânesc cât de bine pot pentru a-i putea descrie în amănunt doctorului (cel de-al 20-lea!) chinurile prin care am trecut în ultimii ani. M-am săturat de vizitele la zeci de medici care îmi spun că nu am nimic şi că totul este doar în mintea mea. M-am săturat de durerile pelvine zilnice şi de medicii care m-au declarat la sfârşitul fiecărui control "sănătoasă tun".

- Vă ascult, doamnă. Ce s-a întâmplat? - mă întreabă doctorul.

Şi aşa încep a-i face medicului un rezumat cu toate câte mi s-au întâmplat şi am trăit în ultimii ani. Dau să îi întind dosarul, dar mă refuză politicos.

- O luăm de la zero... cu tot. Haideţi să vă consult.

Timp de 10 minute nu a scos un sunet. Apoi, m-a invitat să iau loc şi să discutăm.

- Nu ştiu dacă vi s-a mai spus acest lucru până acum, dar suferiţi de o afecţiune rară. Trebuie să intervenim chirurgical rapid astfel riscaţi să ajungeţi la infertilitate. 

Simt cum un fior rece îmi străbate corpul şi nu mai pot să spun nimic. Plec din cabinet bulversată şi îngândurată. Mi se preling două lacrimi pe obraji, dar le şterg repede pentru a nu fi văzută de cineva. Îmi place să cred că sunt o persoană puternică. Cu demnitate şi încredere sunt sigură că voi putea trece şi peste acest obstacol care mi-a apărut în cale. În fond, e o altă încercare a vieţii, una destul de grea în care întrebările de tipul: "De ce eu?" nu îşi au rostul.

Ajung acasă şi încep să cântăresc toate informaţiile noi pe care le-am aflat. Îmi doresc un copil cu ardoare aşa că nu vreau să risc. Orice minut care trece mă poate costa, aşa că pun mâna pe telefon şi sun doctorul. Cădem de acord asupra unei zile şi planificăm operaţia.

Viaţa de după operaţie

Cât de repede trece timpul... Sunt deja trei luni de la operaţie şi merg la primul control. Au fost momente grele, iar complicaţiile survenite în timpul intervenţiei m-au întărit şi mi-au arătat cât de puternică pot fi. Am reuşit să trec peste ce a fost greu cu gândul că aşa poate voi avea şansa ca în sfârşit să devin mamă... 

MAMA... câtă încărcătură emoţională poate avea acest cuvânt format din două silabe identice atât de simple. Primul cuvânt pe care copilul îl articulează. MAMA - dragoste în stare pură, alinare şi ajutor necondiţionat.

- Puteţi intra în cabinet! (aud ca într-un vis) - îmi spune asistenta.

Doctorul mă pofteşte la consultaţie şi se arată încântat de rezultate.

- Totul arată foarte bine. V-am spus de la început că nu veţi fi singură în această luptă. Aţi trecut peste un hop mare. Mai aveţi unul de trecut, poate cel mai dificil de până acum. În următoarele luni trebuie să obţineţi o sarcină. Când ne vedem data viitoare, să ne daţi o veste bună...

 6 luni mai târziu...

Au trecut 9 luni de la operaţie şi şase luni de la ultimul control. Sunt puţin demoralizată şi am preferat să îmi iau câteva zile de concediu să mă adun puţin. De dimineaţă am vrut să îmi desfac un avocado, dar la prima înghiţitură am simţit că îmi vine totul înapoi.

- Gândurile din ultimele zile m-au dat complet peste cap, îmi zic în sinea mea.

Dau să mă aşez pe pat, dar o migrenă puternică îmi paralizează corpul. Nici nu pot să mă mişc pentru că toate obiectele se rotesc în jurul meu. Mă gândesc cu teamă că poate a revenit boala şi sun la cabinet pentru o programare.

Am noroc... medicul are o fereastră chiar astăzi, aşa că mă poate vedea mai repede.

Ajung la cabinet, iar în timpul controlului, medicul schiţează nişte zâmbete largi.

- Felicitări! Sunteţi însărcinată în 4 săptămâni. Vi s-a întâmplat o minune! Vedeţi că până la urmă binele învinge?

                                                                                                                                Sursă: pixabay.com
Nu îmi vine să cred ce aud şi pe moment sunt blocată. Ies din cabinet plângând de fericire, dar de data asta nu îmi mai şterg lacrimile. Sunt simbolul învingerii şi nu mă mai feresc de nimeni şi de nimic. Sunt atât de entuziasmată de parcă toată lumea e a mea. E o stare de bucurie pe care nu o pot descrie în cuvinte, un sentiment pe care nu l-am mai trăit până acum.

Să înceapă pregătirile! 

1. Alegerea medicului. Locul naşterii: privat sau stat?

Contează foarte mult să fiţi pe aceeaşi lungime de undă cu medicul care vă supraveghează sarcina. Mai ales, fiind vorba de prima sarcină, când viitoarele mămici nu au experienţă şi vin cu bileţelul cu întrebări este important ca medicul să răspundă punctual la fiecare întrebare. Dacă simţiţi că nu interferaţi cu cel/cea la care mergeţi în prezent, puteţi să consultaţi şi alt medic pentru a putea face o comparaţie. Consultaţia nu trebuie să decurgă: am venit, m-a consultat şi am plecat. Trebuie să vezi că medicul îşi dă interesul şi te îndrumă să iei deciziile cele mai bune pentru tine şi pentru copil astfel încât să poţi duce sarcina la bun sfârşit cu succes. 

                                                                                                Sursă foto: https://blog.super-blog.eu/

Cel de-al doilea aspect, legat de locul naşterii, ţine strict de decizia şi de bugetul fiecărui cuplu. Am întâlnit multe cupluri care au preferat să investească cei peste 10.000 Ron cât ar fi costat naşterea copilului în mediul privat pe o recoltare de celule stem din placentă. Până la urmă în spital stai 3-4 zile, însă posibilitatea de recoltare o ai doar o dată: imediat după naştere. Dacă puneţi în balanţă toate lucrurile cu siguranţă veţi lua cea mai bună decizie pentru copil. Gândiţi în viitor şi pentru viitor!

2. Recoltarea de celule stem din sângele de cordon ombilical, țesutul ombilical și placentă

Pentru că sănătatea bebeluşului primează, am hotărât ca imediat după naştere să apelăm la recoltarea placentei şi stocarea ei ca sursă de celule stem. M-am tot documentat cu privire la aceste proceduri şi am hotărât să mă îndrept spre cei mai profesionişti: prima bancă de celule stem din România - Cord Blood Center. Aceştia deţin două laboratoare de procesare şi două bănci de stocare - una în Cluj şi alta în Otopeni, având acreditări şi certificări, ambele spaţii respectând normele şi regulile impuse de către autorităţi la nivel naţional şi european, deci nu aveţi de ce să vă faceţi griji.

Serviciile Cord Blood Center m-au impresionat pentru că sunt diversificate şi permit recoltarea la naștere a tuturor produselor biologice disponibile: sânge de cordon ombilical, țesut de cordon ombilical, sânge din placentă și întreg țesutul placentar (toată placenta), în urma procesării obținându-se până la 25 de unități stocate în condiții de criogenie ca sursă de diferite tipuri de celule stem:

- Celule stem hematopoietice din sângele ombilical,
- Celule stem mezenchimale din țesutul de cordon ombilical și țesutul placentar,
- Celule stem hematopoietice din sângele din placentă, respectiv țesutul placentar,
- Celule stem endoteliale din placentă.

                                                                                                  Sursă foto: https://blog.super-blog.eu/

O întrebare care se află pe buzele părinţilor - se merită să luăm această decizie? După multă documentare, vă spun cu mâna pe inimă şi fără să stau prea mult pe gânduri că da. Cel mai tare sunt îngrozită de ideea că într-o zi copilul meu s-ar putea îmbolnăvi. De aceea, vreau să iau cea mai bună decizie pentru ca viitorul lui să fie cât mai sigur. Celulele stem hematopoietice pot trata boli grave precum leucemii, anemii, boli autoimune, boli cardiovasculare, boli neurologice, ortopedice şi multe altele de care probabil nici nu aţi auzit. Important este să ştiţi că în cazul recoltării, bebeşuşul va fi ferit de o multitudine de boli. 

Dacă vă întrebaţi cum are loc recoltarea, ei bine aceasta are loc după ce medicul care asistă nașterea decide că atât mama, cât și bebelușul sunt în siguranță, fără vreun risc, durere sau disconfort. Apoi, se utilizează o trusă sterilă de recoltare furnizată de către Cord Blood Center şi gata... i-ai asigurat sănătatea copilului tău în următorii ani.

Mai jos găsiţi un filmuleţ explicativ unde vă sunt oferite detalii preţioase şi clare, pe înţelesul fiecăruia dintre noi, despre ce sunt celule stem şi de ce ar trebui ca noi, mămicile, să le recoltăm la naştere. Cele aproape două minute de vizionare pe mine m-au convins de pasul pe care urmează să îl fac.

                                       
De ce să ne pară rău mai târziu dacă putem să luăm decizia potrivită la momentul potrivit?

3. Amenajarea camerei copilului - micul lui univers

Am fost superstiţioasă în ultimele luni, recunosc. Până nu am aflat că am trecut de perioada critică, am cam amânat orice tip de pregătire. Ba mai mult, la ultimul control am primit şi un pont: va fi băiat! 

Cel mai frumos vis al meu prinde contur, iar eu nu pot decât să îi mulţumesc celui de sus pentru modul în care m-a binecuvântat. Acum chiar mă pot pune serios pe pregătit camera copilului. Camera lui Aris - pentru că aşa îl va chema pe băieţel, o să aibă pereţii albaştri, culoarea cerului. Vreau să mă implic cât mai mult şi să las o amprentă peste tot în viaţa, creşterea şi condiţiile pe care i le voi crea copilului meu. Aşa că pe unul din pereţi o să desenez două aripi de înger pentru că a apărut în viaţa mea atunci când nu mai speram. Avem nevoie de multă lumină, iar la cele două ferestre mari voi agăţa nişte perdele transparente. 

                                                                                                                      Sursă: wallpapertip.com
Pătuţul va fi unul din lemn alb peste care voi aşeza o saltea de cocos pentru a-i menţine coloana vertebrală într-o poziţie corectă. Dulăpiorul, din lemn alb, va fi doldora de hăinuţe până la venirea lui pe lume. Mai am nevoie de o măsuţă pentru schimbarea bebeluşului şi de un fotoliu confortabil unde ne vom petrece lungile nopţi când va fi plângăcios.

4. Căruciorul - vehiculul de bază al copilului

Trebuie să avansez cu pregătirile aşa că următoarea achiziţie va fi căruciorul copilului. Ştiu exact ce îmi trebuie: un cărucior rezistent astfel încât toate plimbările noastre să fie lipsite de griji. Eu şi soţul meu suntem doi împătimiţi ai excursiilor, aşa că stăm potoliţi până la naşterea copilului şi mai vreo câteva luni după naşterea lui, apoi o să dăm startul călătoriilor în 3. De aceea, căruciorul trebuie să se plieze pentru a putea să îl luăm cu noi în avion şi să fie uşor de manevrat. Scaunul trebuie să fie neapărat all season: în anotimpul călduros să îi ţină răcoare, iar în cel friguros să îi ţină de cald.  

5. Scaunul auto - pentru călătorii în siguranţă

Am văzut de multe ori copii cu feţele lipite de geamurile maşinii doar pentru că părinţii care se credeau cei mai buni şoferi le permiteau. Am asistat şi la scene în care copiii se zbenguiau pe banchete, fără centură de siguranţă urlând cât îi ţineau plămânii. Să nu mai spun că scenele de genul acesta pot duce la distragerea atenţiei celui care conduce şi doamne fereşte... la accidente. Odată cu primul copil, părinţii trebuie să dezvolte simţul responsabilităţii şi să pună întotdeauna siguranţa copilului pe primul plan.

Am mai menţionat că suntem nişte împătimiţi ai excursiilor, aşa că în scurt timp şi bebe va deveni. Până ne obişnuim cu lumea, cu sunetele şi tot ce ne înconjoară vom pleca în mici drumeţii prin ţară. Aşa că vom avea nevoie de un scaun auto care să fie confortabil, dar care în acelaşi timp să ne confere siguranţa de care copilul nostru va avea nevoie. Părinţii trebuie să conştientizeze că bebeluşii nu se ţin în braţe în maşină. De aceea, vom ţine cont de toate regulile ca la carte: bebe va sta in scaunul lui în maşină, legat cu centură de siguranţă, cu spatele la direcţia de mers a maşinii.

Ar mai fi o grămadă de servicii şi produse de care un copil ar avea nevoie: un cont de economii, aparatură de supraveghere video, marsupiu ergonomic, cursuri de puericultură, însă am preferat să prezint lucrurile pe care eu le consider cele mai importante să le am în vedere odată cu apropierea momentului naşterii copilului.

Dincolo de toate aspectele enumerate mai sus este important ca bebe să crească în armonie şi linişte. Dacă mama este liniştită, aceeaşi stare i-o va transmite şi copilului. Totodată, tatăl trebuie să se implice în creşterea copilului şi să formeze un tot unitar alături de mamă. Nimeni nu se naşte învăţat, toţi învăţăm pe parcurs. Fiindcă asta e viaţa... un continuu examen! 


*Articol scris pentru SuperBlog 2020. Sponsor: Cord Blood Center: prima bancă de celule stem din România

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

PASĂREA SPIN

Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viața ei, mai minunat decât orice altă făptură de pe pământ. Din clipa în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu-și află odihna decât atunci când îl găsește. Ea cântă între crengile răzvrătite până când se străpunge singură în cel mai mare și mai ascuțit spin. Și murind, ridică deasupra agoniei sale triluri mai frumoase ca ale ciocârliei și privighetoarei la un loc. Un cântec la superlativ ca preț al existenței sale. Pentru ceea ce-i mai bun în lumea asta nu există decât un singur preț: acela al unei mari dureri. Sau cel puțin...așa spune legenda.
 Acum cinci minute am terminat de citit ultima pagină a romanului Pasărea spin. Ce simt? Nu cred că aș putea răspunde cu certitudine. Mă urmăresc o tristețe și un gust amar. Mă gândesc la felul uimitor în care autorul Colleen McCullough reușește să contureze o poveste de dragoste imposibilă. Acțiunea romanului acoperă 60 de ani din viața membrilor f…

Niciodată nu e prea târziu

Nu e niciodată prea târziu să pui punct și să o iei de la capăt. Niciodată nu e prea târziu pentru un nou început. Nu e prea târziu pentru un picior pus în prag, pentru o nouă decizie pe care o iei, pentru un nou drum pe care vrei să-l urmezi. Niciodată nu va fi prea târziu atât timp cât îți dorești o schimbare în bine.  Am pus punct de atâtea ori și am luat-o de la capăt încât nu-mi mai amintesc de câte ori am făcut lucrul ăsta. Asta pentru că mereu mi-am dorit mai mult. Pentru că mereu am vrut să-mi demonstrez că pot să uit, să iert, să merg mai departe și să mă concentrez pe viitorul meu. Pentru că fiecare întâmplare mai puțin fericită din trecut, trebuie lăsată acolo, undeva în spatele tău. Și mai știu un lucru... întotdeauna eu am controlat trecutul, niciodată nu l-am lăsat pe el să mă controleze. Niciodată nu e prea târziu să lași orgoliul la o parte și să-ți recunoști o greșeală. E firesc, fiecare om greșește, important este modul în care ne asumăm greșeala.   Niciodată nu e pre…

Traieste fiecare clipa ca si cand ar fi ultima

De mica mi-a placut sa citesc. Erau momente, mai ales in perioada vacantelor, cand adormeam si ma trezeam citind. Asa ma relexam, asa ma rupeam de ce traiam zilnic si in felul asta puteam sa visez... sa visez ca intr-o buna zi o sa ma realizez, ca o sa am un job care o sa imi asigure tot ce imi doresc si ca o sa calatoresc in jurul lumii.
In timp, dupa drumuri grele, stat departe de familie, la sute de kilometri, multe nopti nedormite in vederea pregatirii pentru examene, si mai ales, dupa ce ani la rand, prin prisma cartilor, m-am vazut in diverse ipostaze si locuri, am inceput sa calatoresc in jurul lumii. Continui sa cunosc oameni si culturi noi si traiesc fiecare oportunitate pe care mi-o ofera viata cu acelasi nesat cu care visam candva.
Imi amintesc si acum vorbele unei persoane dragi: "Sa continui sa lupti, indiferent daca totul se prabuseste in urma ta si sa crezi in tine. Sa crezi ca esti cea mai buna, ca vei reusi si niciodata sa nu pleci capul in fata nimanui". D…

Lecție de simplitate oferită de copiii din Africa!

În fiecare zi ne trezim cu gândul să cerem mai mult de la viață decât ni s-a oferit ieri. Devenim din ce în ce mai egoiști și ne gândim doar la noi. Dar la EI oare cine se gândește? Când pui capul pe pernă te mai gândești la faptul că în alte colțuri ale lumii sunt oameni aflați în suferință? Ce îți trece prin minte atunci când te afli în fața unei mese îmbelșugate? Conștientizezi că în timp ce faci nazuri că adidașii tăi nu au semnul de la Puma sau Nike, zeci de oameni merg desculți? Câte persoane din întreaga lume mănâncă în fiecare zi pe săturate?  Copiii din Africa, dincolo de toate lipsurile cu care se confruntă în fiecare zi, sunt mult mai fericiți decât noi. Trăiesc în mijlocul naturii și se bucură de frumusețea fiecărui răsărit și apus de soare. Merg desculți și simt puterea pământului într-un mod în care noi nu o vom cunoaște niciodată.  În fiecare zi inventează un alt joc. În vocabularul lor nu există cuvântul plictiseală. Nu au jucării, dar au învățat să modeleze pământul,…

Cum am ajuns sa vizitez Tinutul Dragonului Zburator citind o carte. Despre ce tara sa fie vorba?

In primavara lui 2016, porneam intr-o alta aventura, departe de plaiurile mioritice, pe taramuri asiatice, mai exact in Vietnam. Cum a inceput totul? De la o simpla carte citita in primul an de facultate: "Mesaj din Vietnam". O tanara jurnalista porneste in calatoria vietii ei in Saigon, ca si corespondent de razboi. Pe tot parcursul sederii in Vietnam, jurnalista scrie pentru un ziar din San Francisco, rubrica unde povesteste despre ororile si dezastrul din timpul razboului. Apoi, din coincidenta sau nu, mi-a mai picat in mana un ghid de prezentare si in momentul acela am stiut ca toate se intampla cu un scop :)
In Vietnam am plecat cu agentia de turism Eturia, o agentie de nota 10, cu servicii pe masura, agentii raspunzand la telefon la orice ora din zi si din noapte atunci cand am avut nevoie (si chiar am avut nevoie!). Plecarea a fost din Bucuresti, unde ne-am intalnit cu restul grupului, cu escala la Doha, iar din Doha au urmat aproximativ 9 ore pana in capitala Vietnamu…

Zile de poveste in China. Ce experiente inedite am avut si pe unde m-au purtat pasii? FOTO!

Pe la mijlocul anului 2015 am trait una dintre cele mai frumoase si indepartate experiente din viata mea. Multe vise si un troller pline de haine, cat sa ajunga pentru doua saptamani, printre care s-au furisat zeci de planuri, un aeroport si ore de asteptare. Cam asta a fost imaginea de ansamblu. Pana la Istanbul, a fost destul de usor, calatoria insumand in jur de o ora. Insa, cand am ajuns pe aeroportul din Istanbul, am avut la dispozitie jumatate de ora sa ne imbarcam in avionul de Shanghai care avea sa ne duca in inima Chinei. Au urmat cateva minute de stres pana ne-au verificat viza si ne-au dat OK-ul ca totul este in regula si ca putem sa urcam.
Cu bagajele de mana si aparatul de fotografiat la purtator am pornit intr-o fuga nebuna - era drumul mult asteptat, era un vis care avea sa devina realitate. De data aceasta insa drumul a fost lung si obositor - unsprezece ore de zbor continuu, ore in care am strabatut tari si mari, ore in care am respirat acelasi aer cu japonezi, chine…