Treceți la conținutul principal

Cum am ajuns sa vizitez Tinutul Dragonului Zburator citind o carte. Despre ce tara sa fie vorba?

In primavara lui 2016, porneam intr-o alta aventura, departe de plaiurile mioritice, pe taramuri asiatice, mai exact in Vietnam. Cum a inceput totul? De la o simpla carte citita in primul an de facultate: "Mesaj din Vietnam". O tanara jurnalista porneste in calatoria vietii ei in Saigon, ca si corespondent de razboi. Pe tot parcursul sederii in Vietnam, jurnalista scrie pentru un ziar din San Francisco, rubrica unde povesteste despre ororile si dezastrul din timpul razboului. Apoi, din coincidenta sau nu, mi-a mai picat in mana un ghid de prezentare si in momentul acela am stiut ca toate se intampla cu un scop :)

In Vietnam am plecat cu agentia de turism Eturia, o agentie de nota 10, cu servicii pe masura, agentii raspunzand la telefon la orice ora din zi si din noapte atunci cand am avut nevoie (si chiar am avut nevoie!). Plecarea a fost din Bucuresti, unde ne-am intalnit cu restul grupului, cu escala la Doha, iar din Doha au urmat aproximativ 9 ore pana in capitala Vietnamului, Hanoi. Trebuie sa specific ca pentru aceasta tara este nevoie de viza, valoarea ei fiind de 60 de dolari, viza de obtinerea careia s-a ocupat in totalitate agentia dupa ce i-am oferit toate informatiile si documentele necesare.

In Vietnam am ajuns in jur de ora 21, ora locala, iar la aeroport am fost asteptati de un ghid vorbitor de limba engleza care a avut grija sa ajungem in siguranta la hotelul unde am fost cazati. A doua zi, dis de dimineata, dupa ce am luat micul dejun, am pornit sa cunoastem orasul impreuna cu ghidul.

Prima oprire a fost la Mausoleul Ho Chi Minh - un impresionant monument dedicat fostului presedinte vietnamez. Localizat in centrul Pietei Ba Dinh, este locul de unde liderul vietnamez a citit Proclamatia de Independenta a Vietnamului la 2 Septembrie 1945, punand astfel bazele Republicii Democratice Vietnameze. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost organizarea: oamenii asteptau in liniste la rand (erau formate cozi pe 5-6 randuri) care se intindeau pe kilometri si spre surprinderea noastra, am ajuns mult mai repede inauntru decat ne-am fi imaginat.
Urmatoarea oprire a fost la Templul Literaturii, un loc sacru din Vietnam, templul fiind un exemplu bine conservat de arhitectura vietnameza, fiind prima dintre universitatile din tara. Ce m-a impresionat cu adevarat au fost sculpturile cu pietre funerare, montate pe carapace de broaste testoase si gravate cu numele absolventilor de succes. 

Tot in aceeasi zi, pe o ploaie torentiala, am vizitat Muzeul de Etnografie al Vietnamului, loc unde am admirat numeroase exponate relevante pentru folclorul national. Tot aici, am asistat la un spectacol de papusi pe apa, o forma interesanta de arta nord vietnameza, care descrie scene din viata traditionala de la tara si scene de istorie nationala. 
Seara, dupa ce ni se termina programul cu ghidul, colindam strazile Cartierului Vechi al Hanoiului, o zona foarte aglomerata si inghesuita care adaposteste mii de buticuri si mici magazine si poate fi un loc interesant de explorat, mai ales prin intermediul unui cyclo, un inedit mijloc de transport. Pentru 5 dolari, te poti relaxa intr-o astfel de plimbare, ba chiar poti sa si negociezi cu vietnamezii pretul unei astfel plimbari.

De departe, cea mai fabuloasa parte a calatoriei a fost croaziera in Golful Halong Bay. Dupa ce ne-am cazat pe vapor, pe o ceata de o taiai cu cutitul, am plecat in larg. In acea seara am avut parte de o cina spectaculoasa, cu fructe de mare, specialitati de ale lor culinare si prajituri, in timp ce vasul naviga printre puzderia de insule din golf. Ne-am imprietenit cu membrii echipajului, mare parte din ei tineri, am stat la povesti, le-am spus cum e viata in Europa si cat castiga un om obisnuit si nu am simtit cum trece timpul, mai ales ca ne-au adus si niste undite sa ne incercam norocul :) A doua zi dis de dimineata, am coborat de pe vas si am mers pe una din insule, unde am stat la plaja, am admirat stancile si am facut multe poze.

Dupa ce ne-am luat adio de la Halong Bay, ne-am facut bagajele si am plecat spre aeroport pentru a lua avionul catre Ho Chi Minh, numit in perioada coloniala Saigon (orasul la care imi statea gandul cand ma pierdeam printre randurile cartii Mesaj din Vietnam cu cativa ani inainte). 

Ho Chi Minh-ul ramane unul dintre cele mai minunate orase pe care le-am vizitat vreodata, extrem de elegant, modern si primitor. Aici am fost in cartierul Chinatown, am vizitat Muzeul Razboiului si Reunification Hall, fost Palat Prezidential. Am vazut biserica din caramida rosie Notre-Dame, vechea cladire a Postei din Saigon construita in stil empire, Hotel de Ville care este sediul Primariei si Opera, toate avand un aspect pur european.
Cum as putea oare sa uit de Delta Mekong, locul unde am admirat peisajele si viata traditionala? Imediat dupa ce ne-am imbarcat pe o barca vietnameza, carmaciul ne-a facut o demonstratie de dibacie si ne-a aratat cum se taie nuca de cocos folosind o barda mica. Apoi, fiecare dintre noi a primit cate o nuca pentru a se racori. Am trecut pe la fabricile locale ce produc paste de orez, popcorn din orez si dulciuri din nuca de cocos si le-am degustat cu mare placere. Ba mai mult, am facut si cumparaturi pentru cei de acasa. Tot aici, am gustat o bautura speciala facuta din venin de sarpe si m-am imprietenit cu un piton de 30 de kilograme, moment pe care l-am imortalizat printr-o fotografie.
Si asta nu a fost tot :) Din Ho Chi Minh am plecat in Phan Thiet unde ne-am bucurat de plaja, soare si sporturi nautice. Si pentru ca ne place sa vizitam, ne-am mai luat cateva excursii optionale si am vizitat White Sand Dunes (unde ne-am simtit ca in desert, mai ales ca ne-am trezit la 4 a.m pentru ca la 5 sa fim acolo sa admiram rasaritul) si Fairy Stream, un rau mic care serpuieste prin paduri de bambus - chiar ai crede ca este o versiune in miniatura a Marelui Canion. Apa iti ajunge pana la glezne si este o placere sa te plimbi descult. Am plecat apoi cu jeep-ul spre Satul pescarilor, un loc absolut spectaculos, plin de sute de barcute.

Partea cea mai neplacuta din intreaga poveste a fost bineinteles, plecarea. Dupa cateva zile petrecute la mare, ne-am intors la Ho Chi Minh, de unde trebuia sa luam avionul spre Doha. Toate bune si frumoase pana cand am ajuns la Doha, pentru ca avionul spre Bucuresti era peste 8 ore. Nu ca nu ai avea ce sa faci in aeroport (este unul dintre cele mai mari si luxoase aeroporturi pe care le-am vazut), dar dupa oboseala de pe drum am fi vrut sa ne odihnim. Asa ca am telefonat in Romania, la agentia Eturia, le-am spus care este situatia (in mod normal trebuia sa ne fie asigurata o seara de cazare pana la urmatorul avion) si fara sa stea pe ganduri, ne-au propus sa mergem sa dormim si sa ne relaxam in zona de Lounge.
Ca o concluzie generala... Vietnamul este pe primul loc in topul preferintelor mele in momentul de fata. M-am incarcat cu atata emotie vazand urmele lasate de razboi, suferinta oamenilor, modul lor de a trai (partea nordica), dar si luxul, eleganta, ospitalitatea si diversitatea din partea sudica. Este o tara care merita sa fie vizitata prin prisma istoriei, a civilizatiei si a culturii.

Inainte de a pleca la drum, iata cateva tips-uri utile despre aceasta tara:

- Clima este tropical musonica in general, cu umiditate de 84% in medie, cu mari variatii intre nord si sud. In nord sunt patru anotimpuri, iar in sud, doar doua - unul uscat si ploios. 

- In zonele rurale este bine sa purtati haine subtiri, usoare, de bumbac, pantaloni si camasi cu maneci lungi, mai ales la apus, pentru a evita intepaturile tantarilor. Este bine sa va scoateti incaltarile la intrarea in lacasurile religioase si de cult.

- Moneda oficiala este dongul vietnamez (VND). Curs orientativ: 1 USD = 20.000 – 21.000 VND, 1 EUR = 26.500 – 27.000 VND

- Cel mai mare pericol in Vietnam este sa treci strada. Sunt foarte rare trecerile de pietoni si oricum vehiculele nu opresc :) Cel mai practic este sa treceti impreuna cu un localnic, sau daca nu, exista doua mari reguli de tinut minte: nu treceti niciodata in fuga; nu faceti niciodata un pas inapoi (motociclistii isi calculeaza traiectoria in functie de pasii pe care ii faceti) pentru ca veti fi calcati.

- Majoritatea restaurantelor si hotelurilor au pe nota de plata 5-10% pentru servicii. Pentru bagaje se recomanda mici bacsisuri de 1-3 USD.

- Bancile sunt deschise de luni pana vineri de la 07:30 – 11:30 si de la 13:00 – 16:00.

- Magazinele si mall-uri sunt deschise zilnic intre 08:00 si 21:00

- In ceea ce priveste gastronomia, bucataria vietnameza reprezinta ea insasi o atractie a Vietnamului, preparatele sale fiind in general mancaruri proaspete, fara conservanti, cu putin ulei si multe vegetale. Mancarurile sunt in principal pe baza de orez, sos de soia si sos de peste (nuoc mam), cu carne de porc, vita, pui si peste si se condimenteaza cu sare, piper, menta, coriandru, suc de lamaie si busuioc. Tara este renumita pentru delicatesele de carne de sarpe, de testoasa si de capra. Alimentul de baza adaugat la orice masa este orezul.

- Referitor la viata de noapte, marile orase ofera multe posibilitati de distractie de la restaurante si baruri, pana la spectacole de dans si teatru de papusi. Teatrul de papusi este o forma unica de arta nord vietnameza, care descrie scene din viata traditionala de la tara si scene din istoria nationala.

- Fus orar: UTC+7

Enjoy your trip! :)






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

PASĂREA SPIN

Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viața ei, mai minunat decât orice altă făptură de pe pământ. Din clipa în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu-și află odihna decât atunci când îl găsește. Ea cântă între crengile răzvrătite până când se străpunge singură în cel mai mare și mai ascuțit spin. Și murind, ridică deasupra agoniei sale triluri mai frumoase ca ale ciocârliei și privighetoarei la un loc. Un cântec la superlativ ca preț al existenței sale. Pentru ceea ce-i mai bun în lumea asta nu există decât un singur preț: acela al unei mari dureri. Sau cel puțin...așa spune legenda.
 Acum cinci minute am terminat de citit ultima pagină a romanului Pasărea spin. Ce simt? Nu cred că aș putea răspunde cu certitudine. Mă urmăresc o tristețe și un gust amar. Mă gândesc la felul uimitor în care autorul Colleen McCullough reușește să contureze o poveste de dragoste imposibilă. Acțiunea romanului acoperă 60 de ani din viața membrilor f…

Lecție de simplitate oferită de copiii din Africa!

În fiecare zi ne trezim cu gândul să cerem mai mult de la viață decât ni s-a oferit ieri. Devenim din ce în ce mai egoiști și ne gândim doar la noi. Dar la EI oare cine se gândește? Când pui capul pe pernă te mai gândești la faptul că în alte colțuri ale lumii sunt oameni aflați în suferință? Ce îți trece prin minte atunci când te afli în fața unei mese îmbelșugate? Conștientizezi că în timp ce faci nazuri că adidașii tăi nu au semnul de la Puma sau Nike, zeci de oameni merg desculți? Câte persoane din întreaga lume mănâncă în fiecare zi pe săturate?  Copiii din Africa, dincolo de toate lipsurile cu care se confruntă în fiecare zi, sunt mult mai fericiți decât noi. Trăiesc în mijlocul naturii și se bucură de frumusețea fiecărui răsărit și apus de soare. Merg desculți și simt puterea pământului într-un mod în care noi nu o vom cunoaște niciodată.  În fiecare zi inventează un alt joc. În vocabularul lor nu există cuvântul plictiseală. Nu au jucării, dar au învățat să modeleze pământul,…

Niciodată nu e prea târziu

Nu e niciodată prea târziu să pui punct și să o iei de la capăt. Niciodată nu e prea târziu pentru un nou început. Nu e prea târziu pentru un picior pus în prag, pentru o nouă decizie pe care o iei, pentru un nou drum pe care vrei să-l urmezi. Niciodată nu va fi prea târziu atât timp cât îți dorești o schimbare în bine.  Am pus punct de atâtea ori și am luat-o de la capăt încât nu-mi mai amintesc de câte ori am făcut lucrul ăsta. Asta pentru că mereu mi-am dorit mai mult. Pentru că mereu am vrut să-mi demonstrez că pot să uit, să iert, să merg mai departe și să mă concentrez pe viitorul meu. Pentru că fiecare întâmplare mai puțin fericită din trecut, trebuie lăsată acolo, undeva în spatele tău. Și mai știu un lucru... întotdeauna eu am controlat trecutul, niciodată nu l-am lăsat pe el să mă controleze. Niciodată nu e prea târziu să lași orgoliul la o parte și să-ți recunoști o greșeală. E firesc, fiecare om greșește, important este modul în care ne asumăm greșeala.   Niciodată nu e pre…