Treceți la conținutul principal

Ai prins trenul? Urci sau cobori?

O singură viață - un singur tren pe care tu alegi dacă vrei să-l prinzi sau nu. Da, întotdeauna am fost de părere că la un moment dat vine rândul fiecăruia în a lua decizia vieții lui: Plec sau rămân? Trec la etapa următoare sau rămân pe loc? Îmi accept viața așa cum e sau încerc să-i dau un strop de culoare

Da, vine un moment când suntem nevoiți să lăsăm la o parte gândurile care ne dau bătaie de cap zi de zi și să luăm decizii importante, hotărâri mai ușor sau mai greu de luat, dar care influențează cursul vieții noastre. Unii aleg cu inima, alții cu rațiunea. Sunt persoane care lasă în urmă tot ce au și tot ce iubesc doar pentru a prinde trenul

Fiecare dintre noi are un scop pe pământ. În viața noastră apar persoane de care ne atașăm și pe care reușim să le ținem aproape, altele sunt lecții de viață. De unii oameni ne înstrăinăm și ajungem să ne comportăm cu ei de parcă nu i-am fi cunoscut vreodată, însă alții rămân în gândurile și amintirile noastre pentru totdeauna prin tot ce au făcut pentru noi. E vorba de traseul anevoios al trenului vieții. Unii urcă, alții coboară. Sunt persoane care aleg să ne părăsească, altele care rămân. 

Pierdem, dar întotdeauna câștigăm din alte părți. Și de fiecare dată când suntem pregătiți să spunem cu voce tare că nimic nu ne iese cum trebuie și că suntem niște ghinioniști, chiar atunci viața ia o altă turnură și totul se schimbă la 360 de grade. Vine momentul când îți sunt scoși în cale oameni de care aveai nevoie pentru a-ți vindeca rănile. Și așa, înveți să ai din nou încredere, să te bucuri de fiecare lucru mărunt și aparent nesemnificativ. Iar după un timp, stând și gândindu-te, îți dai în sfârșit seama că în timp ce o altă persoană, care renunța la tot ce avea mai drag și mai de preț, încerca cu disperare să prindă trenul, tu erai deja călător în el.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

PASĂREA SPIN

Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viața ei, mai minunat decât orice altă făptură de pe pământ. Din clipa în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu-și află odihna decât atunci când îl găsește. Ea cântă între crengile răzvrătite până când se străpunge singură în cel mai mare și mai ascuțit spin. Și murind, ridică deasupra agoniei sale triluri mai frumoase ca ale ciocârliei și privighetoarei la un loc. Un cântec la superlativ ca preț al existenței sale. Pentru ceea ce-i mai bun în lumea asta nu există decât un singur preț: acela al unei mari dureri. Sau cel puțin...așa spune legenda.
 Acum cinci minute am terminat de citit ultima pagină a romanului Pasărea spin. Ce simt? Nu cred că aș putea răspunde cu certitudine. Mă urmăresc o tristețe și un gust amar. Mă gândesc la felul uimitor în care autorul Colleen McCullough reușește să contureze o poveste de dragoste imposibilă. Acțiunea romanului acoperă 60 de ani din viața membrilor f…

Niciodată nu e prea târziu

Nu e niciodată prea târziu să pui punct și să o iei de la capăt. Niciodată nu e prea târziu pentru un nou început. Nu e prea târziu pentru un picior pus în prag, pentru o nouă decizie pe care o iei, pentru un nou drum pe care vrei să-l urmezi. Niciodată nu va fi prea târziu atât timp cât îți dorești o schimbare în bine.  Am pus punct de atâtea ori și am luat-o de la capăt încât nu-mi mai amintesc de câte ori am făcut lucrul ăsta. Asta pentru că mereu mi-am dorit mai mult. Pentru că mereu am vrut să-mi demonstrez că pot să uit, să iert, să merg mai departe și să mă concentrez pe viitorul meu. Pentru că fiecare întâmplare mai puțin fericită din trecut, trebuie lăsată acolo, undeva în spatele tău. Și mai știu un lucru... întotdeauna eu am controlat trecutul, niciodată nu l-am lăsat pe el să mă controleze. Niciodată nu e prea târziu să lași orgoliul la o parte și să-ți recunoști o greșeală. E firesc, fiecare om greșește, important este modul în care ne asumăm greșeala.   Niciodată nu e pre…

Lecție de simplitate oferită de copiii din Africa!

În fiecare zi ne trezim cu gândul să cerem mai mult de la viață decât ni s-a oferit ieri. Devenim din ce în ce mai egoiști și ne gândim doar la noi. Dar la EI oare cine se gândește? Când pui capul pe pernă te mai gândești la faptul că în alte colțuri ale lumii sunt oameni aflați în suferință? Ce îți trece prin minte atunci când te afli în fața unei mese îmbelșugate? Conștientizezi că în timp ce faci nazuri că adidașii tăi nu au semnul de la Puma sau Nike, zeci de oameni merg desculți? Câte persoane din întreaga lume mănâncă în fiecare zi pe săturate?  Copiii din Africa, dincolo de toate lipsurile cu care se confruntă în fiecare zi, sunt mult mai fericiți decât noi. Trăiesc în mijlocul naturii și se bucură de frumusețea fiecărui răsărit și apus de soare. Merg desculți și simt puterea pământului într-un mod în care noi nu o vom cunoaște niciodată.  În fiecare zi inventează un alt joc. În vocabularul lor nu există cuvântul plictiseală. Nu au jucării, dar au învățat să modeleze pământul,…