Treceți la conținutul principal

Ai prins trenul? Urci sau cobori?

O singură viață - un singur tren pe care tu alegi dacă vrei să-l prinzi sau nu. Da, întotdeauna am fost de părere că la un moment dat vine rândul fiecăruia în a lua decizia vieții lui: Plec sau rămân? Trec la etapa următoare sau rămân pe loc? Îmi accept viața așa cum e sau încerc să-i dau un strop de culoare

Da, vine un moment când suntem nevoiți să lăsăm la o parte gândurile care ne dau bătaie de cap zi de zi și să luăm decizii importante, hotărâri mai ușor sau mai greu de luat, dar care influențează cursul vieții noastre. Unii aleg cu inima, alții cu rațiunea. Sunt persoane care lasă în urmă tot ce au și tot ce iubesc doar pentru a prinde trenul

Fiecare dintre noi are un scop pe pământ. În viața noastră apar persoane de care ne atașăm și pe care reușim să le ținem aproape, altele sunt lecții de viață. De unii oameni ne înstrăinăm și ajungem să ne comportăm cu ei de parcă nu i-am fi cunoscut vreodată, însă alții rămân în gândurile și amintirile noastre pentru totdeauna prin tot ce au făcut pentru noi. E vorba de traseul anevoios al trenului vieții. Unii urcă, alții coboară. Sunt persoane care aleg să ne părăsească, altele care rămân. 

Pierdem, dar întotdeauna câștigăm din alte părți. Și de fiecare dată când suntem pregătiți să spunem cu voce tare că nimic nu ne iese cum trebuie și că suntem niște ghinioniști, chiar atunci viața ia o altă turnură și totul se schimbă la 360 de grade. Vine momentul când îți sunt scoși în cale oameni de care aveai nevoie pentru a-ți vindeca rănile. Și așa, înveți să ai din nou încredere, să te bucuri de fiecare lucru mărunt și aparent nesemnificativ. Iar după un timp, stând și gândindu-te, îți dai în sfârșit seama că în timp ce o altă persoană, care renunța la tot ce avea mai drag și mai de preț, încerca cu disperare să prindă trenul, tu erai deja călător în el.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

PASĂREA SPIN

Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viața ei, mai minunat decât orice altă făptură de pe pământ. Din clipa în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu-și află odihna decât atunci când îl găsește. Ea cântă între crengile răzvrătite până când se străpunge singură în cel mai mare și mai ascuțit spin. Și murind, ridică deasupra agoniei sale triluri mai frumoase ca ale ciocârliei și privighetoarei la un loc. Un cântec la superlativ ca preț al existenței sale. Pentru ceea ce-i mai bun în lumea asta nu există decât un singur preț: acela al unei mari dureri. Sau cel puțin...așa spune legenda.
 Acum cinci minute am terminat de citit ultima pagină a romanului Pasărea spin. Ce simt? Nu cred că aș putea răspunde cu certitudine. Mă urmăresc o tristețe și un gust amar. Mă gândesc la felul uimitor în care autorul Colleen McCullough reușește să contureze o poveste de dragoste imposibilă. Acțiunea romanului acoperă 60 de ani din viața membrilor f…

Niciodată nu e prea târziu

Nu e niciodată prea târziu să pui punct și să o iei de la capăt. Niciodată nu e prea târziu pentru un nou început. Nu e prea târziu pentru un picior pus în prag, pentru o nouă decizie pe care o iei, pentru un nou drum pe care vrei să-l urmezi. Niciodată nu va fi prea târziu atât timp cât îți dorești o schimbare în bine.  Am pus punct de atâtea ori și am luat-o de la capăt încât nu-mi mai amintesc de câte ori am făcut lucrul ăsta. Asta pentru că mereu mi-am dorit mai mult. Pentru că mereu am vrut să-mi demonstrez că pot să uit, să iert, să merg mai departe și să mă concentrez pe viitorul meu. Pentru că fiecare întâmplare mai puțin fericită din trecut, trebuie lăsată acolo, undeva în spatele tău. Și mai știu un lucru... întotdeauna eu am controlat trecutul, niciodată nu l-am lăsat pe el să mă controleze. Niciodată nu e prea târziu să lași orgoliul la o parte și să-ți recunoști o greșeală. E firesc, fiecare om greșește, important este modul în care ne asumăm greșeala.   Niciodată nu e pre…

Cum am ajuns sa vizitez Tinutul Dragonului Zburator citind o carte. Despre ce tara sa fie vorba?

In primavara lui 2016, porneam intr-o alta aventura, departe de plaiurile mioritice, pe taramuri asiatice, mai exact in Vietnam. Cum a inceput totul? De la o simpla carte citita in primul an de facultate: "Mesaj din Vietnam". O tanara jurnalista porneste in calatoria vietii ei in Saigon, ca si corespondent de razboi. Pe tot parcursul sederii in Vietnam, jurnalista scrie pentru un ziar din San Francisco, rubrica unde povesteste despre ororile si dezastrul din timpul razboului. Apoi, din coincidenta sau nu, mi-a mai picat in mana un ghid de prezentare si in momentul acela am stiut ca toate se intampla cu un scop :)
In Vietnam am plecat cu agentia de turism Eturia, o agentie de nota 10, cu servicii pe masura, agentii raspunzand la telefon la orice ora din zi si din noapte atunci cand am avut nevoie (si chiar am avut nevoie!). Plecarea a fost din Bucuresti, unde ne-am intalnit cu restul grupului, cu escala la Doha, iar din Doha au urmat aproximativ 9 ore pana in capitala Vietnamu…