marți, 18 noiembrie 2014

Pierderi și câștiguri

De multe ori am spus că nimic nu e întâmplător, că totul se întâmplă cu un scop. Pierdem într-o parte, dar câștigăm în alta. Plângem, dar mereu se ivește cineva care ne oprește sau ne șterge lacrimile de pe obraji. Eșuăm într-o direcție, dar mereu se găsește o altă cale, un nou orizont, o scăpare. Suntem triști, dar mereu ne sunt scoase în cale persoane care ne fac să zâmbim. Acordăm prea multă atenție unor momente nesemnificative în timp ce ignorăm și pierdem momente cu adevărat importante. Dăm la o parte oamenii care vor să ne ajute și îi lăsăm lângă noi pe cei care vor să profite. Facem mai multe alegeri greșite decât corecte. Ne încăpățânăm să ne ghidăm după ce zice inima, fără să luăm în seamă rațiunea. Și așa ajungi la un moment dat să te întrebi ce ai învățat din toate experiențele pe care le-ai trăit.

Venim pe lume fără nimic. Mulți ar spune că plecăm la fel, fără nimic, dar nu este așa. La început, fiecare dintre noi a fost un anonim, fără nume, fără amintiri. Dacă până în momentul apariției noastre pe lume, nu am avut nicio influență, plecarea noastră va rămâne imprimată undeva: în timp, în inimi, în suflete, în gânduri și amintiri. Fie că vorbim de un om pe care l-am ajutat și în amintirea căruia vom rămâne pentru totdeauna, fie că vorbim de un om pe care l-am făcut să sufere, fie că am produs în viața cuiva o schimbare, rămânem în gândurile oamenilor pe care i-am făcut fericiți sau pe care i-am făcut să sufere. 

Ne concentrăm pe lucruri care nu merită și pierdem timp prețios. Irosim ani încercând să cunoaștem oameni, iar după un timp, cu regret constatăm că nu sunt la fel cum pretindeau că sunt. Și începi să te îndoiești, să nu mai ai încredere. Ai vrea să mergi mai departe, dar ceva parcă te ține pe loc. Ai vrea să te desprinzi brusc, dar nu poți. Vrei explicații, dar știi că nu vei obține niciun răspuns. Sau chiar dacă vei obține un răspuns, va fi după o lungă perioadă de timp, atunci când nu va mai conta.  Pleci la drum cu o urmă de neîncredere și vezi în fiecare om pe care încerci să-l cunoști o posibilă persoană care te-ar putea răni. Rămânem cu urme chiar dacă nu vrem să recunoaștem. Știm că niciodată nu va mai fi la fel, dar ne încăpățânăm să credem că va fi.

Oamenii vin și pleacă din viața noastră... la fel cum și noi venim și plecăm din viața lor la un moment dat. Când pierdem o persoană dragă, deși suntem conștienți că nimeni nu va umple acel gol de neînlocuit, mereu ne sunt scoase în cale alte persoane. Persoane care ne fac să zâmbim din nou, care ne fac să credem din nou, care ne dau speranță. Până la urmă, de fiecare dată când o persoană la care ținem pleacă, ar trebui să ne amintim că frunzele, toamna, nu cad pentru că vor, ci pentru că a sosit momentul.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu