Treceți la conținutul principal

Pierderi și câștiguri

De multe ori am spus că nimic nu e întâmplător, că totul se întâmplă cu un scop. Pierdem într-o parte, dar câștigăm în alta. Plângem, dar mereu se ivește cineva care ne oprește sau ne șterge lacrimile de pe obraji. Eșuăm într-o direcție, dar mereu se găsește o altă cale, un nou orizont, o scăpare. Suntem triști, dar mereu ne sunt scoase în cale persoane care ne fac să zâmbim. Acordăm prea multă atenție unor momente nesemnificative în timp ce ignorăm și pierdem momente cu adevărat importante. Dăm la o parte oamenii care vor să ne ajute și îi lăsăm lângă noi pe cei care vor să profite. Facem mai multe alegeri greșite decât corecte. Ne încăpățânăm să ne ghidăm după ce zice inima, fără să luăm în seamă rațiunea. Și așa ajungi la un moment dat să te întrebi ce ai învățat din toate experiențele pe care le-ai trăit.

Venim pe lume fără nimic. Mulți ar spune că plecăm la fel, fără nimic, dar nu este așa. La început, fiecare dintre noi a fost un anonim, fără nume, fără amintiri. Dacă până în momentul apariției noastre pe lume, nu am avut nicio influență, plecarea noastră va rămâne imprimată undeva: în timp, în inimi, în suflete, în gânduri și amintiri. Fie că vorbim de un om pe care l-am ajutat și în amintirea căruia vom rămâne pentru totdeauna, fie că vorbim de un om pe care l-am făcut să sufere, fie că am produs în viața cuiva o schimbare, rămânem în gândurile oamenilor pe care i-am făcut fericiți sau pe care i-am făcut să sufere. 

Ne concentrăm pe lucruri care nu merită și pierdem timp prețios. Irosim ani încercând să cunoaștem oameni, iar după un timp, cu regret constatăm că nu sunt la fel cum pretindeau că sunt. Și începi să te îndoiești, să nu mai ai încredere. Ai vrea să mergi mai departe, dar ceva parcă te ține pe loc. Ai vrea să te desprinzi brusc, dar nu poți. Vrei explicații, dar știi că nu vei obține niciun răspuns. Sau chiar dacă vei obține un răspuns, va fi după o lungă perioadă de timp, atunci când nu va mai conta.  Pleci la drum cu o urmă de neîncredere și vezi în fiecare om pe care încerci să-l cunoști o posibilă persoană care te-ar putea răni. Rămânem cu urme chiar dacă nu vrem să recunoaștem. Știm că niciodată nu va mai fi la fel, dar ne încăpățânăm să credem că va fi.

Oamenii vin și pleacă din viața noastră... la fel cum și noi venim și plecăm din viața lor la un moment dat. Când pierdem o persoană dragă, deși suntem conștienți că nimeni nu va umple acel gol de neînlocuit, mereu ne sunt scoase în cale alte persoane. Persoane care ne fac să zâmbim din nou, care ne fac să credem din nou, care ne dau speranță. Până la urmă, de fiecare dată când o persoană la care ținem pleacă, ar trebui să ne amintim că frunzele, toamna, nu cad pentru că vor, ci pentru că a sosit momentul.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

PASĂREA SPIN

Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viața ei, mai minunat decât orice altă făptură de pe pământ. Din clipa în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu-și află odihna decât atunci când îl găsește. Ea cântă între crengile răzvrătite până când se străpunge singură în cel mai mare și mai ascuțit spin. Și murind, ridică deasupra agoniei sale triluri mai frumoase ca ale ciocârliei și privighetoarei la un loc. Un cântec la superlativ ca preț al existenței sale. Pentru ceea ce-i mai bun în lumea asta nu există decât un singur preț: acela al unei mari dureri. Sau cel puțin...așa spune legenda.
 Acum cinci minute am terminat de citit ultima pagină a romanului Pasărea spin. Ce simt? Nu cred că aș putea răspunde cu certitudine. Mă urmăresc o tristețe și un gust amar. Mă gândesc la felul uimitor în care autorul Colleen McCullough reușește să contureze o poveste de dragoste imposibilă. Acțiunea romanului acoperă 60 de ani din viața membrilor f…

Niciodată nu e prea târziu

Nu e niciodată prea târziu să pui punct și să o iei de la capăt. Niciodată nu e prea târziu pentru un nou început. Nu e prea târziu pentru un picior pus în prag, pentru o nouă decizie pe care o iei, pentru un nou drum pe care vrei să-l urmezi. Niciodată nu va fi prea târziu atât timp cât îți dorești o schimbare în bine.  Am pus punct de atâtea ori și am luat-o de la capăt încât nu-mi mai amintesc de câte ori am făcut lucrul ăsta. Asta pentru că mereu mi-am dorit mai mult. Pentru că mereu am vrut să-mi demonstrez că pot să uit, să iert, să merg mai departe și să mă concentrez pe viitorul meu. Pentru că fiecare întâmplare mai puțin fericită din trecut, trebuie lăsată acolo, undeva în spatele tău. Și mai știu un lucru... întotdeauna eu am controlat trecutul, niciodată nu l-am lăsat pe el să mă controleze. Niciodată nu e prea târziu să lași orgoliul la o parte și să-ți recunoști o greșeală. E firesc, fiecare om greșește, important este modul în care ne asumăm greșeala.   Niciodată nu e pre…

Cum am ajuns sa vizitez Tinutul Dragonului Zburator citind o carte. Despre ce tara sa fie vorba?

In primavara lui 2016, porneam intr-o alta aventura, departe de plaiurile mioritice, pe taramuri asiatice, mai exact in Vietnam. Cum a inceput totul? De la o simpla carte citita in primul an de facultate: "Mesaj din Vietnam". O tanara jurnalista porneste in calatoria vietii ei in Saigon, ca si corespondent de razboi. Pe tot parcursul sederii in Vietnam, jurnalista scrie pentru un ziar din San Francisco, rubrica unde povesteste despre ororile si dezastrul din timpul razboului. Apoi, din coincidenta sau nu, mi-a mai picat in mana un ghid de prezentare si in momentul acela am stiut ca toate se intampla cu un scop :)
In Vietnam am plecat cu agentia de turism Eturia, o agentie de nota 10, cu servicii pe masura, agentii raspunzand la telefon la orice ora din zi si din noapte atunci cand am avut nevoie (si chiar am avut nevoie!). Plecarea a fost din Bucuresti, unde ne-am intalnit cu restul grupului, cu escala la Doha, iar din Doha au urmat aproximativ 9 ore pana in capitala Vietnamu…