Treceți la conținutul principal

Oameni care pleacă și oameni care rămân

Suntem înconjurați de oameni care vin și oameni care pleacă. Oameni care apar în viața noastră și care dispar apoi subit, fără să spună un simplu ADIO, fără să dea vreo explicație. 
Oamenii pleacă. Da, unii oameni dispar fără nicio urmă de remușcare. Uneori încearcă să se desprindă treptat, alteori brusc și definitiv. Nu sunt conștienți că lasă în urma lor inimi frânte și suflete făcute franjuri. Își văd de drumul lor și nu mai privesc în urmă. Iar cel care rămâne în urmă, de cele mai multe ori suferă cel mai mult. Se refugiază în infinite gânduri și milioane de întrebări. Se simte singur, trist, abandonat. Ar vrea doar o explicație, pe care este conștient că nu o va primi vreodată. Încearcă să închidă ochii, dar îi rulează prin față secvențe din trecutul său. De asta preferă să stea treaz. Cu cât ține trecutul la distanță, cu atât bătăile inimii își păstrează ritmul normal. Se apropie de albumul cu fotografii. A vrut să-l arunce de nenumărate ori, dar tot de atâtea ori l-a așezat la locul lui. Îl deschide cu emoție și lacrimile îi șiroiesc fără oprire. Începe să se gândească din nou, să se întrebe "Cum ar fi fost dacă?", iar "de ce-urile?" nu-i produc decât suferință și regrete. Știe că nimeni nu o să-i răspundă. Știe că acel gol nu va fi umplut de nimeni. Și mai știe că jumătate din sufletul lui a murit pentru totdeauna, că nimic nu va mai fi ca înainte. Oamenii care pleacă răpesc încrederea, speranța și visele celui care rămâne cu un pas în urmă.
La polul opus sunt oamenii care rămân. Da, sunt oamenii care niciodată nu ar pleca. Oamenii pe care te poți baza oricând, oamenii care îți șterg lacrimile și care îți spun că "va fi bine" atunci când totul este împotriva ta. Sunt oamenii care te țin de mână până când închizi ochii. Sunt acele persoane care îți veghează somnul atunci când stai cu ceaiul și punga de medicamente la cap, oamenii care se roagă pentru binele și liniștea ta, acei oameni care ar face orice doar pentru a te vedea că zâmbești și ești fericit. 
Oamenii care rămân sunt oamenii care iartă cu zâmbetul pe buze. Sunt oamenii pe care deși îi izgonești, se întorc înapoi. Oamenii care rămân sunt oamenii care atunci când spui că nu mai poți, te încurajează să mergi mai departe. Sunt oamenii pe care îi căutăm peste tot... în gândul nostru, în amintiri, în vise, în brațe, în suflet. Sunt oamenii pe care ți i-ai dori să-i ai mereu în preajmă. Sunt persoanele după care tânjești de dor și drag. Sunt tot. Știi de ce? Pentru că sunt întotdeauna acolo când ai nevoie.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

PASĂREA SPIN

Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viața ei, mai minunat decât orice altă făptură de pe pământ. Din clipa în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu-și află odihna decât atunci când îl găsește. Ea cântă între crengile răzvrătite până când se străpunge singură în cel mai mare și mai ascuțit spin. Și murind, ridică deasupra agoniei sale triluri mai frumoase ca ale ciocârliei și privighetoarei la un loc. Un cântec la superlativ ca preț al existenței sale. Pentru ceea ce-i mai bun în lumea asta nu există decât un singur preț: acela al unei mari dureri. Sau cel puțin...așa spune legenda.
 Acum cinci minute am terminat de citit ultima pagină a romanului Pasărea spin. Ce simt? Nu cred că aș putea răspunde cu certitudine. Mă urmăresc o tristețe și un gust amar. Mă gândesc la felul uimitor în care autorul Colleen McCullough reușește să contureze o poveste de dragoste imposibilă. Acțiunea romanului acoperă 60 de ani din viața membrilor f…

Niciodată nu e prea târziu

Nu e niciodată prea târziu să pui punct și să o iei de la capăt. Niciodată nu e prea târziu pentru un nou început. Nu e prea târziu pentru un picior pus în prag, pentru o nouă decizie pe care o iei, pentru un nou drum pe care vrei să-l urmezi. Niciodată nu va fi prea târziu atât timp cât îți dorești o schimbare în bine.  Am pus punct de atâtea ori și am luat-o de la capăt încât nu-mi mai amintesc de câte ori am făcut lucrul ăsta. Asta pentru că mereu mi-am dorit mai mult. Pentru că mereu am vrut să-mi demonstrez că pot să uit, să iert, să merg mai departe și să mă concentrez pe viitorul meu. Pentru că fiecare întâmplare mai puțin fericită din trecut, trebuie lăsată acolo, undeva în spatele tău. Și mai știu un lucru... întotdeauna eu am controlat trecutul, niciodată nu l-am lăsat pe el să mă controleze. Niciodată nu e prea târziu să lași orgoliul la o parte și să-ți recunoști o greșeală. E firesc, fiecare om greșește, important este modul în care ne asumăm greșeala.   Niciodată nu e pre…

Lecție de simplitate oferită de copiii din Africa!

În fiecare zi ne trezim cu gândul să cerem mai mult de la viață decât ni s-a oferit ieri. Devenim din ce în ce mai egoiști și ne gândim doar la noi. Dar la EI oare cine se gândește? Când pui capul pe pernă te mai gândești la faptul că în alte colțuri ale lumii sunt oameni aflați în suferință? Ce îți trece prin minte atunci când te afli în fața unei mese îmbelșugate? Conștientizezi că în timp ce faci nazuri că adidașii tăi nu au semnul de la Puma sau Nike, zeci de oameni merg desculți? Câte persoane din întreaga lume mănâncă în fiecare zi pe săturate?  Copiii din Africa, dincolo de toate lipsurile cu care se confruntă în fiecare zi, sunt mult mai fericiți decât noi. Trăiesc în mijlocul naturii și se bucură de frumusețea fiecărui răsărit și apus de soare. Merg desculți și simt puterea pământului într-un mod în care noi nu o vom cunoaște niciodată.  În fiecare zi inventează un alt joc. În vocabularul lor nu există cuvântul plictiseală. Nu au jucării, dar au învățat să modeleze pământul,…