Momente

Au fost multe momente când m-am pierdut printre cuvinte... cuvinte de dor sfâșietor, de dragoste, cuvinte gândite, rostite și mai întâi de toate simțite.
Au fost zeci de momente când m-am pierdut printre îmbrățișări... îmbrățișări de prietenie, străine, îmbrățișări ludice. Este vorba de acele îmbrățișări care mi-au ținut de cald, care m-au încurajat și m-au făcut să merg mai departe.

M-am lăsat de sute de ori purtată de valul viselor... de copil, de adolescentă, de om matur și responsabil.  Mă refer la acele vise care te propulsează în față, care îți dau speranța să mergi înainte și să speri la tot ce îi mai bun. 

De multe ori m-am pierdut printre gânduri... gândurile mele, gândurile celor din jur. Acele gânduri care uneori te sufocă, te apasă dar care în același timp îți fac bine.

Am fost de multe ori în postura de a-mi pierde speranța dar... nu mi-am pierdut-o. Am continuat să sper și viața de fiecare dată mi-a răsplătit fiecare așteptare. 

Au existat mii de momente în care m-am pierdut printre oameni... oameni care m-au ajutat, care mi-au vrut doar binele, oameni care au vrut să mă descurajeze, oameni care m-au iubit, oameni care m-au mințit, oameni care m-au dezamăgit, oameni care m-au înțeles, oameni care m-au judecat și care nu m-au ascultat. 

 Dincolo de toate aceste aspecte, constat că suntem o sumedenie de regăsiri, pierderi, trăiri și vise!