Dincolo de viață

        Vine o vreme când... pășim spre o altă lume. Unii se pierd de boală, alții din neatenție, alții se sinucid, iar unii se sting în propriul pat, în propria casă. Încerc să păstrez o oarecare coerență în tot ceea ce scriu, deși îmi este foarte greu. Sunt tristă... nici nu știu când am avut ultima oară senzația asta de gol, de apăsare. Un telefon primit în urmă cu câteva ore mi-a adus la cunoștință faptul că îngerii sunt luați întotdeauna mai repede în ceruri. Mă indignă teribil lucrul ăsta. Mi-e ciudă că toată viața căutăm să ne atașăm de persoane pe care la un moment dat le pierdem. Mi-e ciudă că de multe ori oamenii aleargă disperați după avere, după lucruri materiale, fără să cunoască sentimentele de fericire, de bucurie, de liniște și împăcare sufletească. Ajung târziu acasă, uită cum arată persoanele dragi, nu știu ce înseamnă să pronunțe "TE IUBESC" sau "ÎMI ESTE DOR DE TINE". Pe alții se poate să-i jignești, să-i ignori, să-i faci să sufere. Însă, atunci când pierzi o persoană dragă ai mustrări de conștiință. Ai vrea să dai timpul înapoi, să petreci cât mai mult timp cu ea, ai vrea să remediezi greșelile pe care le-ai făcut, ai vrea să retragi vorbele pe care le-ai aruncat la voia întâmplării. Ai da absolut orice pentru o singură clipă în care o poți avea în față. Ai vrea să o îmbrățișezi, să-i spui că regreți, că ții la ea... că a însemnat mult pentru tine. Dar din păcate... timpul nu poate fi dat înapoi, e exact ca o clepsidră: din momentul în care nisipul începe să curgă, nu mai e cale de întoarcere. 

       Și SUFERI... suferi în tăcere! Încerci cu disperare să treci peste aceste momente. De multe ori e extrem de greu dar te încăpățânezi să treci. Dar oare cum poți trece când prin fața ochilor ți se derulează filmul clipelor petrecute alături de persoana respectivă, când îi auzi vocea, râsul, când te strigă, tu îi răspunzi dar... ea nu te aude? Te simți neputincios pentru că nu mai poți face nimic și rămâi cu un gust amar, cu un sentiment de vinovăție, rămâi toată viața cu o umbră de regret.