De fiecare dată pun punct și o iau de la capăt cu același entuziasm. Acest lucru se întâmplă Toamna. Pentru mine, fiecare Toamnă e un nou început. Mă leagă multe amintiri frumoase de acest anotimp. Timp de trei luni scot în evidență o altă latură a personalității mele - Melancolia. Îmi place să stau la geam să privesc picăturile mari de ploaie, să văd oameni cu umbrele multicolore ce aleargă dezorientați încercând să se adăpostească, dar mai ales...ador covorul multicolor de frunze arămii, ruginii, roșiatice, galbene ce mi se întinde la picioare ori de câte ori ies afară din casă. Acesta e felul în care Toamna își întâmpină oaspeții, iar felul în care o face e unul special.
Tot la sfârșitul lui Septembrie, îmi iau rămas bun de la rude, de la prieteni, de la locul unde am copilărit și pornesc într-o călătorie fascinantă. O călătorie care are ca obiectiv ajungerea în cel mai frumos oraș din România (după părerea mea) - Timișoara. După 17 ore de mers cu trenul în care nu te mai saturi de admirat și 31 de stații din care acesta își adună drumeții (Tecuci, Mărășești, Adjud, Onești, Saline hc, Comănești, Ghimeș, Livezi Ciuc, Siculeni, Izvoru Oltului, Izvoru Mureșului, Gheorgheni, Toplița, Deda, Reghin, Târgu Mureș, Iernut, Luduș, Războieni, Aiud, Teiuș, Alba Iulia, Vințu de Jos, Șibot, Orăștie, Simeria, Deva, Ilia, Făget, Lugoj, Buziaș, Timișoara), ajung în locul care a devenit pentru mine a doua casă. Tot aici îmi întâlnesc cei mai buni prieteni cu care povestesc ce am făcut pe timpul verii. Apoi...incep interminabilele drumuri prin Piața Unirii, Operei, plimbările pe malul Begăi, dar și trezirile de dimineață pentru a merge la facultate.
Aștept cu nerăbdare momentul în care Timișoara mă va primi cu brațele deschise, la fel ca de fiecare dată!
Comentarii
Trimiteți un comentariu