Treceți la conținutul principal

FILĂ DE POVESTE

M-am născut într-o frumoasă după-amiază de august, mai exact în data de 15 august 1992, acum 20 de ani fără o zi. Am fost primul copil al familiei, un copil isteț, curios și răzgâiat după cum spun mai toți. La scurt timp, la numai un an și jumătate s-a născut și sora mea, o adevărată pernă de puf: frumoasă și grăsuță. Amândouă făceam o echipă minunată: o enervam pe mama de câte ori aveam posibilitatea. După câțiva ani venise  vremea să merg la grădiniță. Iubeam locul ăla. Mama și acum se amuză când îmi povestește că mă trezeam înainte să sune alarma de la ceas. De asemenea, circul era de nedescris în cuvinte atunci când nu eram dusă la grădiniță pentru că eram răcită sau pentru simplul fapt că vremea era neprielnică. Băteam din picioare și plângeam până făceam temperatură. A trecut și perioada grădiniței și urma să urc o altă treaptă a scării, urma să intru la școală. Primul an a fost groaznic în sensul că numeroase mămici trebuiau să stea cu odraslele lor care plângeau fără oprire. Îmi amintesc că în clasa a doua, învățătoarea Pintilie mă întrebase ce vreau să devin peste ani. M-am uitat fix la dânsa și i-am spus cu hotărâre: "avocată". "Ei bine, de ce tocmai avocată?", m-a întrebat. "Ca să le iau banii idioților care se judecă!" Răspunsul meu a distrat-o atât de tare încât preț de câteva minute bune nu s-a oprit din râs. Când a reușit să se stăpânească, roșie la față, mi-a spus: "Magda, puteai să spui că vrei să aperi interesele oamenilor și nu să le iei banii!" :D Atât știam atunci. Tot de la dânsa am învățat să fiu responsabilă, este a doua persoană după mama care a contribuit la conturarea unei părți din ceea ce sunt astăzi. 
Clasa a cincea a adus numeroase schimbări în sensul că fiecare materie ne era predată de un alt profesor. Am avut colegi buni, colegi pe care te puteai baza. Alături de ei am trăit clipe frumoase, amintiri care vor ocupa mereu un loc special în inima mea. Banchetul care a urmat la sfârșitul clasei a opta nu a fost lipsit de lacrimi și urări de bine. A doua zi, după banchet, m-am uitat pe caietul  unde colegii și profesorii îmi scriseseră. Primul gând venea din partea Dirigintei Sima, prof. de Limba Română, căreia îi mulțumesc pentru pasiunea față de literatură ce a reușit să o trezească în mine: " În clasa a cincea, erai un boboc de fată. Acum ești o forță. Ai toate porțile deschise, trebuie să bați doar la cea bună. Ai fost pentru mine ca prof. de Limba Română una dintre cele mai bune eleve cu care am muncit cu drag, spor și pasiune. Îți mulțumesc căci datorită unora ca tine îmi place meseria de profesor." Aceste cuvinte nu numai că m-au emoționat, dar m-au făcut să mă ambiționez mai tare. Mi-am zis că pot reuși în absolut tot ce îmi propun. Într-adevăr, rezultatele obținute la capacitate m-au ajutat să ajung la liceul la care îmi doream, profil Mate-Info. În liceu pot spune că am întâlnit cam toate prototipurile de elevi începând cu prototipul tocilarului, invidiosului și terminându-se cu cel al misteriosului. Alături de colegi am trăit emoțiile numeroaselor teste neanunțate și ascultărilor. În liceu am învățat că niciodată nu trebuie să vorbești mai mult decât e necesar și că orice lucru trebuie făcut disciplinar. Încă de prin clasa a zecea am început să mă gândesc serios la viitor, la ce aș vrea să fac, să urmez. Încă de pe atunci visam să ajung la Timișoara. Visul avea să se contureze după extenuantul și groaznicul examen de Bacalaureat care trecut cu brio mi-a dat prilejul să-mi fac bagajele și să merg la înscriere la facultate. Cele 16 ore de mers cu trenul nu au constituit un obstacol în calea fericirii mele. La Timișoara am fost îndrumată, sfătuită, și însoțită de buna mea mătusă. Am ales Facultatea de Jurnalism pentru că am simțit că se potrivește stilului meu de a fi. Sfârșitul acestui an m-a făcut să înțeleg că decizia pe care am luat-o în urmă cu un an a fost una bună, inspirată. 
Țin să mulțumesc tuturor persoanelor pe care le-am întâlnit în ultimii 20 de ani, indiferent de impactul pe care l-au avut asupra mea. Mulțumesc tututor oamenilor care m-au îndrumat, care m-au ajutat, sfătuit. Vă mulțumesc și vouă celor care mă urâți.  Datorită vouă am devenit mai puternică și indiferentă! 

Comentarii