Treceți la conținutul principal

Cărțile-comorile sufletului!

          Din tot ce ne înconjoară învățăm câte ceva....Fiecare experiență pe care o trăim ne ajută să ne consolidăm temelia trăirilor. În viața mea, cărțile au avut, au și vor avea un rol foarte important. Nu are importanță și relevanță numărul pe care l-am citit, ci schimbarea pe care acestea au produs-o asupra mea. Prima carte citită a fost Singur pe lume-Hector Malot, un roman celebru cunoscut în toată lumea, o carte deosebită pe care am primit-o cadou la vârsta de 10 ani și pe care am  citit-o la recomandarea unei persoane dragi. A fost prima carte serioasă (altceva decât poveștile cu happy end având ca protagoniști pe  Ileana Cosânzeana sau Făt Frumos). Cartea însumează o luptă permanentă, lupta pentru supraviețuire, redescoperirea sinelui dar și căutarea adevărului. Remi, băiețelul înfiat și vândut apoi de tatăl său adoptiv, Barberin , pe câțiva bănuți lui Vitalis, este pus în fața unor situații fără precedent cărora trebuie să le facă față. Drumul pe care acesta  îl parcurge este un drum al căutării, al inițierii, al maturizării- o maturizare prea bruscă aș putea spune. Moartea lui Vitalis, prietenul și salvatorul său constituie o lovitură mult prea puternică pentru copil.  Romanul se termină în clipa în care Remi reușește să-și găsească  familia înstărită care l-a abandonat la naștere.
          Mai târziu aveam să intru în contact cu o lume în care religia influențează mentalitatea omului. Numai cu fiica mea- Betty Mahmoody este o carte cu adevărat impresionantă atât prin conținutul ei cât și prin faptul că este inspirată din viața scriitoarei. Moody este un doctor iranian care trăieşte în America alături de soţia sa Betty şi fiica lor Mahtob. Dorind să-şi revadă ţara, Moody o convinge pe Betty să plece în Iran într-o scurtă vacanţă (două săptămâni) alături de el şi Mahtob. Odată ce ajung în Iran, Betty este îngrozită de mizeria pe care o gasește încă din aeroport dar se consolează cu gândul că cele două săptămâni vor trece cu rapiditate. La scurt timp, visele cele mai negre ale lui Betty se adeveresc la aflarea veştii că vor rămâne definitiv acolo. Soțul ei devine de nerecunoscut, agresiv, o bate frecvent, o închide în casă, o obligă să poarte îmbrăcămintea specifică țării și îi interzice convorbirile cu părinții ei. Betty este hotărâtă să scape din Iran dar acest lucru pare aproape imposibil, mai cu seamă că soțul ei îi ia pașaportul. Moartea tatălui ei o face să încerce să ia legătura cu Ambasada Americană. După o perioadă de  câteva luni Betty reușește să fugă cu fiica ei  dar drumul către casă pare să fie unul mai greu și mai dificil decât toate chinurile suferite în Iran. După câteva zile, înspăimântată și sleită de puteri ajunge în America. Întâlnirea cu mama ei este una destul de înduioșătoare. Romanul se încheie prin mărturisirile pe care le face scriitoarea, și anume că ea și-a găsit liniștea iar despre fostul ei soț afirmă că s-a recăsătorit.
          Citiți! Cel mai bun remediu pentru suflet este o carte bună!

Comentarii