FILĂ DE POVESTE

Viaţa nu este dreaptă, însă tot este frumoasă. Acum plângi, în secunda următoare zâmbești. Urăști, dar iubești în același timp. Încerci să te ascunzi după degete: uneori îți reușește, alteori nu. Continui să crezi în viitorul tău deși de multe ori ai fost la limită, la marginea prăpastiei. Te ambiționezi să mergi mai departe parcă de fiecare dată cu o forță mult mai mare. Cei din jurul tău te pot vedea insensibil, indiferent, în realitate ești conștient că lucrurile nu stau deloc așa. Pentru că ești om ca toți ceilalți. Pentru că ai sentimente.  De cele mai multe ori ești reținut, dar uneori vrei să cunoști mai mult și atunci faci un compromis cu tine însuți: un compromis care presupune să lași în urmă un trecut care ți-a dat de cap. Încerci să dai un nou sens vieții tale. Te zbați să reușești, te agăți de orice speranță, de orice sfat care ți-ar putea fi de ajutor. Îi lași pe unii oameni să pătrundă în viața ta tocmai pentru simplul fapt că vezi acel ceva pe care nu l-ai mai ...

Chiar dacă în urma ta totul se dărâmă, mergi înainte. Cu lacrimi în ochi, cu sufletul răvășit de durere, cu nostalgia gândului că poate s-ar fi putut schimba ceva, nu te uita în urmă. Zi de zi suntem puși la încercări. Pierdem persoane dragi, suntem trădați, desconsiderați, ni se pun piedici, ne pierdem pe noi... Oh, și încă de câte ori ne pierdem. Uităm de noi, de sufletul nostru, de ceea ce ne place să facem tocmai pentru a fi pe placul celorlalți. Dar nu trebuie să schimbăm nimic la noi decât doar dacă e necesar. Dacă simțim nevoia unei schimbări. Nu trebuie să renunțăm la lucrurile care ne conturează personalitatea și care ne fac să fim diferiți și speciali. Niciodată nu trebuie să încetăm să luptăm. Să luptăm pentru ceea ce iubim, pentru ceea ce ne dorim, pentru viitor și pentru împlinirea noastră sufletească.  Să nu te gândești vreodată să renunți, e cea mai mare greșeală. Să nu-ți pierzi încrederea în tine chiar dacă ești condamnat din toate părțile. Ești unic, omule, și...

În suflet păstrăm cele mai frumoase dar și cele mai puțin plăcute clipe și amintiri. Lacrimi de dor, de bucurie, de tristețe, de dezamăgire. Cuvinte nerostite, gânduri neîmpărtășite, regrete mărunte, iubiri ascunse. Păstrăm în suflet toate acele lucruri care fac parte din trecutul nostru. Un loc unde nimeni nu poate răscoli, un loc unde nimeni nu poate pătrunde pentru că e bine ferecat cu lacăte. Iar cheia se află la noi. Doar noi le putem deschide. În suflet păstrăm șansele ratate, rănile care încă nu s-au închis, persoanele care ne-au dezamăgit, visurile pe care le-am aruncat fără speranță într-un colț întunecos și sumbru în speranța că poate cândva vor prinde contur. Aruncăm în vâltoarea timpului lucrurile de care vrem să scăpăm, pe care vrem să le uităm sau pe care vrem să le păstrăm.  Dar tot acolo, în suflet, păstrăm persoanele dragi la care mereu ne stă gândul. E suficient să închizi ochii și gândul te poartă la ele. Și pentru o clipă le simți mai aproape. Și ești feri...

Am pierdut multe, dar încă mai am!  Am pierdut momente prețioase, secunde, timp și clipe pe care niciodata nu le voi mai trăi. De cele mai multe ori am suspinat când am pierdut persoane dragi, prieteni sau când am asistat neputincioasă la pierderea mea printre vise. M-am eliberat de lacrimi de dor, de furie, de singurătate, de iubire, de fiecare dată cu aceeași tărie de caracter. Am pierdut părticele din mine cand am fost dezamagită, m-am pierdut printre cuvinte și speranțe deșarte.  Tind să cred că de cele mai multe ori am pierdut lucruri de care nu aveam nevoie. Uneori mi le-au răpit oamenii, viața, dar de cele mai multe ori nemilosul Timp. Pe altele le-am neglijat și s-au dizovat treptat, treptat fără să-mi dau seama și fără să fiu conștientă. Abia mai târziu am conștientizat pierderea lor. Dincolo de toate aceste lucruri, undeva într-un colțisor al sufletului meu stau ascunse cele mai frumoase și inocente momente și amintiri pe care nimeni nu mi le poate ...

Vor fi zile când îți voi forma numărul din instinct și voi încerca să te sun... nu vei răspunde. Vor fi momente când voi fi dispusă să fac absolut orice doar pentru a-ți auzi glasul. O să-mi fie dor de sfaturile tale, de glasul duios, de alinturi și de chipul tău angelic. Te voi căuta cu privirea peste tot, nu o să apari. Însă te voi căuta într-un loc unde știu sigur că mereu te voi găsi: în suflet, printre amintiri  și fotografii. Ai fost un exemplu de bunătate și modestie cum niciodată nu voi mai întâlni. Deși știu că aici, pe pământ, nu ne vom mai găsi, sunt fericită că porțile Raiului ți se vor deschide. Pentru mine ai fost una dintre cele mai frumoase povești pe care am trăit-o, la care am luat parte și  pe care o să o port în suflet mereu. Acum ești pe deplin ceea ce ai fost mereu, un înger! Te voi iubi întotdeauna și te voi păstra în gând până ne vom întâlni!

Caută-mă în aerul pe care îl respiri în fiecare zi. Caută-mă și mă vei găsi în fiecare răsărit al soarelui, în fiecare strop de ploaie, în zilele mohorâte, în roua dimineții, în tot ce te înconjoară. Mă vei găsi întotdeauna acolo unde cuvintele sunt de prisos, acolo unde numai tăcerea poate contura emoții care nu pot fi surprinse prin vorbe. Sunt și voi fi mereu acolo... întotdeauna în nopțile toride de vară, printre stelele căzătoare privind luna. Mă vei găsi mereu în fiecare semn de carte, colț îndoit, în fiecare pagină atinsă firav de vârful degetelor mele. Privește-mi sufletul dincolo de ceea ce par și de ceea ce vezi! Caută-mă în adierile diafane ale vântului, în briza mării, în valurile care se lovesc de țărm, în locurile unde nisipul este purtat de vânt mai repede decât nisipul care se scurge din clepsidră.  Privește mai atent și mă vei putea observa în lanurile cu maci, în parfumul florilor, în fiecare strop de ploaie care atinge ritmic și sacadat pământul. Sunt acolo ...

În fiecare zi ne trezim cu gândul să cerem mai mult de la viață decât ni s-a oferit ieri. Devenim din ce în ce mai egoiști și ne gândim doar la noi. Dar la EI oare cine se gândește? Când pui capul pe pernă te mai gândești la faptul că în alte colțuri ale lumii sunt oameni aflați în suferință? Ce îți trece prin minte atunci când te afli în fața unei mese îmbelșugate? Conștientizezi că în timp ce faci nazuri că adidașii tăi nu au semnul de la Puma sau Nike, zeci de oameni merg desculți? Câte persoane din întreaga lume mănâncă în fiecare zi pe săturate?  Copiii din Africa, dincolo de toate lipsurile cu care se confruntă în fiecare zi, sunt mult mai fericiți decât noi. Trăiesc în mijlocul naturii și se bucură de frumusețea fiecărui răsărit și apus de soare. Merg desculți și simt puterea pământului într-un mod în care noi nu o vom cunoaște niciodată.  În fiecare zi inventează un alt joc. În vocabularul lor nu există cuvântul plictiseală. Nu au jucării, dar au învățat să modele...