FILĂ DE POVESTE

Pe la mijlocul anului 2015 am trait una dintre cele mai frumoase si indepartate experiente din viata mea. Multe vise si un troller pline de haine, cat sa ajunga pentru doua saptamani, printre care s-au furisat zeci de planuri, un aeroport si ore de asteptare. Cam asta a fost imaginea de ansamblu. Pana la Istanbul, a fost destul de usor, calatoria insumand in jur de o ora. Insa, cand am ajuns pe aeroportul din Istanbul, am avut la dispozitie jumatate de ora sa ne imbarcam in avionul de Shanghai care avea sa ne duca in inima Chinei. Au urmat cateva minute de stres pana ne-au verificat viza si ne-au dat OK-ul ca totul este in regula si ca putem sa urcam. Cu bagajele de mana si aparatul de fotografiat la purtator am pornit intr-o fuga nebuna - era drumul mult asteptat, era un vis care avea sa devina realitate. De data aceasta insa drumul a fost lung si obositor - unsprezece ore de zbor continuu, ore in care am strabatut tari si mari, ore in care am respirat acelasi aer cu japonezi,...

O singură viață - un singur tren pe care tu alegi dacă vrei să-l prinzi sau nu. Da, întotdeauna am fost de părere că la un moment dat vine rândul fiecăruia în a lua decizia vieții lui: Plec sau rămân ? Trec la etapa următoare sau rămân pe loc ? Îmi accept viața așa cum e sau încerc să-i dau un strop de culoare ?  Da, vine un moment când suntem nevoiți să lăsăm la o parte gândurile care ne dau bătaie de cap zi de zi și să luăm decizii importante, hotărâri mai ușor sau mai greu de luat, dar care influențează cursul vieții noastre. Unii aleg cu inima, alții cu rațiunea. Sunt persoane care lasă în urmă tot ce au și tot ce iubesc doar pentru a prinde trenul .  Fiecare dintre noi are un scop pe pământ. În viața noastră apar persoane de care ne atașăm și pe care reușim să le ținem aproape, altele sunt lecții de viață. De unii oameni ne înstrăinăm și ajungem să ne comportăm cu ei de parcă nu i-am fi cunoscut vreodată, însă alții rămân în gândurile și amintirile noastre pentru...

Pe lumea asta există cuvinte care îți mângâie sufletul și care te fac să te simți cel mai deosebit om de pe pământ. De cealaltă parte, există și cuvinte care dor, spuse la voia întâmplării, din nervozitate sau chiar cu intenție. Sunt momente când ne simțim cei mai importanți oameni de pe pământ atunci când suntem înconjurați de oamenii dragi, de căldura și dragostea lor. Sau... ajungem la un moment dat, din prea multă încredere și prea mult suflet pus în tot, să ne mințim singuri și adevărul să fie altul decât cel în care credem noi. În fond... fiecare oferă atât cât simte, cât crede, cât este în stare. Și aproape de fiecare dată cineva are de pierdut din povestea asta. Cel care dăruiește din plin rămâne cu un gol în suflet și cu întrebări la care nu va obține răspunsuri prea curând, poate doar odată cu trecerea timpului (în cel mai fericit caz), însă cel care se va implica mai puțin va fi capabil să o ia din nou de la capăt fără prea multe regrete. Noi, oamenii, suntem atât d...

Totul se schimbă de la o zi la alta şi parcă nimic nu mai e la fel. Te plimbi dintr-un loc în altul şi simţi o apăsare ce nu-ţi dă pace de mult timp. Încerci să înţelegi ce este totuşi diferit, dar nu poţi pricepe. Paşii te poartă oriunde, numai nu acolo unde îţi stă mintea. Ne amăgim şi credem în cuvinte de mult timp stinse. Ne refugiem în promisiuni şi vise deşarte. Pierdem prea multă vreme despicând fire în patru încercând să descoperim răspunsuri pe care... niciodată nu le vom avea. Şi atât de tare ne strofocăm, şi atât de tare ne macină pe dinăuntru încât pierdem din vedere esenţialul... adevăratele lucruri pentru care chiar merită să luptăm şi să trăim.  Te priveşti în oglindă şi parcă nu te mai recunoşti. Primul instinct e acela de a te convinge că totul este real şi că nu trăieşti un vis. Şi când ajungi să crezi că tu eşti acela din oglindă cu care monologhezi de ceva timp... te trec fiori reci. Două riduri mai adânci îţi crestează pielea în dreptul ochilor. Aceeaşi oc...

Atunci când oamenii la care nu te aștepți te rănesc, știi că niciodată nimic nu va mai fi ca înainte. La început se produce o ruptură. Încerci să te întrebi unde ai greșit, ce ai putea să faci pentru a remedia problema. Apoi urmează zeci de întrebări de genul: "de ce?", "cum ar fi fost dacă...". Te încăpățânezi să cauți cu disperare o cale să o scoți la capăt. Ai nevoie doar de mâna celui sau celei care cândva era pentru tine totul pentru a o cuprinde pe a ta. Dar mâna se lasă așteptată. Te doare. Te macină pe dinăuntru. Sufletul ți-e tot mai greu. Până și aerul din jurul tău ți se pare apăsător. Cu fiecare gând sau cuvânt pe care ți-l amintești, se mai rupe o bucată din tine. Ești trist că totul s-a terminat prea devreme. Ți se pare că trăiești un vis din care ai vrea cu disperare să te trezești. Dar știi că te minți frumos, e doar realitatea pe care nu vrei să o accepți. Te doare că nu mai ai loc în sufletul ei/lui. Te doare că el/ea nu mai are loc în sufletul tă...

Am uitat... Cu mult timp în urmă am decis să fac puțină ordine în sufletul meu. Atunci am hotărât să uit tot ce m-a întristat și m-a făcut nefericită. Tot atunci, am decis să nu uit niciodată nimic din ceea ce m-a făcut fericită. Greu, nu? Să lași la o parte frământările, durerea surdă, nopțile nedormite în care gândurile nu-ți mai dădeau pace și să păstrezi în gând și în inimă doar momentele când ai fost pe deplin fericit. În fond, când tragem linie, nu rămânem decât cu amintirile, nimic mai mult. Depinde numai de noi ce păstrăm și ce dăm la o parte. Da, am uitat dezamăgirile, în schimb nu voi uita niciodată fiecare împlinire mai mare sau mai mică, mai semnificativă sau nesemnificativă pe care am trăit-o.  Am uitat lacrimile amare, lacrimile de dor și durere, dar nu voi uita niciodată lacrimile de fericire. Am uitat momentele de singurătate, clipele în care am fost pe marginea prăpastiei, dar nu voi uita niciodată oamenii dragi care mi-au fost alături și care m-au sprijinit...

De multe ori am spus că nimic nu e întâmplător, că totul se întâmplă cu un scop. Pierdem într-o parte, dar câștigăm în alta. Plângem, dar mereu se ivește cineva care ne oprește sau ne șterge lacrimile de pe obraji. Eșuăm într-o direcție, dar mereu se găsește o altă cale, un nou orizont, o scăpare. Suntem triști, dar mereu ne sunt scoase în cale persoane care ne fac să  zâmbim. Acordăm prea multă atenție unor momente nesemnificative în timp ce ignorăm și pierdem momente cu adevărat importante. Dăm la o parte oamenii care vor să ne ajute și îi lăsăm lângă noi pe cei care vor să profite. Facem mai multe alegeri greșite decât corecte. Ne încăpățânăm să ne ghidăm după ce zice inima, fără să luăm în seamă rațiunea. Și așa ajungi la un moment dat să te întrebi ce ai învățat din toate experiențele pe care le-ai trăit. Venim pe lume fără nimic. Mulți ar spune că plecăm la fel, fără nimic, dar nu este așa. La început, fiecare dintre noi a fost un anonim, fără nume, fără amintiri. Dacă p...