Aveam zece ani când am primit cadou, de ziua mea, prima mea carte de aventuri mai stufoasă. Aşa am ajuns să pătrund în fascinanta lume a imaginaţiei şi să mă las purtată într-o aventură care timp de câteva zile, până am terminat-o de citit, m-a ţinut fără respiraţie. Singur pe lume, de Hector Malot, mi-a deschis pofta de citit şi setea de cunoaştere.
M-a făcut să trec prin toate stările posibile şi să mă simt odată cu punctul culminant al fiecărei acţiuni ca într-un roller coaster care nu se mai opreşte. Am învăţat despre prietenie şi onestitate, despre curaj şi fidelitate. Am învăţat ce înseamnă să fii un copil orfan nevoit să răzbească în viaţă. Am învăţat să mă transpun în pielea personajului, să închid ochii, să visez şi să devin personaj al cărţii. Să simt emoţia, să trăiesc...
Aşa a început frumoasa mea călătorie în ale cititului. Învăţătoarea mea a fost cea care mi-a deschis uşile bibliotecii de la şcoală şi a început să îmi recomande tot felul de cărţi de aventură. Înţelegerea noastră era ca timp de o săptămână să ţin cartea acasă, după care o returnam. Fridolin, Emil şi Detectivii, Piciul, Sorrell şi fiul, Colţ Alb, Robinson Crusoe, Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn mi-au marcat copilăria. Seara, după ce mama închidea becul în camera mea, citeam sub plapumă, la lumina lanternii. Ştiam că a doua zi de dimineaţă trebuia să merg la şcoală, dar parcă voiam să mai citesc un capitol să văd ce se mai întâmplă. Şi capitolul pe care îmi impuneam să îl citesc se transforma în trei, patru sau chiar mai multe... până venea Ene pe la gene. Iar de dimineaţă, când mama venea să mă trezească pentru a merge la şcoală, mă găsea de fiecare dată cu cartea în braţe. Aşa şi-a dat seama de ce întotdeauna sunt obosită şi că, de fapt, niciodată nu mă puneam la somn la timp.
Cu timpul, lucrurile aveau să evolueze. Învăţasem să argumentez, să ofer soluţii şi să anticipez paşii care pot duce la soluţionarea unei probleme. Până şi matematica începuse să mi se pară mai uşoară, deşi între citit şi numere practic nu există nicio legătură. Dar cert este că logica mea se schimbase odată cu primele zeci de cărţi citite.
Şi setea mea de lectură nu s-a oprit pentru că odată cu admiterea la liceu am devenit pasionată de literatura universală. Citeam atât de mult şi acest lucru a avut un impact atât de benefic asupra mea, încât orice lecţie pe care o aveam de învăţat, o citeam de două ori şi toată informaţia era reţinută. Tot la liceu, profesoara mea de Limba Română, observând setea mea de a citi şi felul în care mă descurcam la evaluări, unde practic nu prea avea ce să corecteze, m-a înscris fără să ştiu la Olimpiadă. M-a anunţat într-o zi scurt şi la obiect: "Sâmbătă, la ora 10, să fii prezentă la şcoală! Va avea loc un concurs unde vreau neapărat să participi!". Aşa am devenit Olimpică pe ţară. A fost o perioadă de glorie din viaţa mea despre care îmi aduc şi acum aminte cu emoţie.
Şi pentru că pasiunea rămâne pasiune şi flacăra cunoaşterii nu avea cum să dispară, am ajuns să absolv Jurnalismul şi să profesez în domeniu. Spiritul investigativ din mine era nerăbdător să scoată la iveală cele mai ascunse dedesubturi şi să pună cap la cap toate informaţiile pentru a ajunge în punctul cheie şi a descoperi de fapt adevărata problemă, întocmai ca în romanele poliţiste pe care le citisem.
Începutul călătoriei - cărţile personalizate
Cărţile sunt deschizătoare de drumuri. Ele ajută în formarea caracterului individului încă de mic copil şi îl ajută în modelarea adultului de mâine. Îl susţine în clădirea pas cu pas a personalităţii şi să îşi învingă temerile. Încă de când copiii încep să conştientizeze ce se întâmplă în jurul lor, părinţii ar trebui să le insufle pasiunea pentru ascultat, în primă etapă.
Aşadar, la ziua de naştere a copilului, de sărbători sau alt moment oportun când vreţi să îi cumpăraţi un cadou, strecuraţi şi câte o cărticică. Tonele de jucării îl animează şi îl binedispun, dar toate aceste lucruri sunt trecătoare. Astăzi îi plac, mâine poate le respinge şi nu mai vrea să le vadă. Fiecare poveste are câte un început, aşa că introducerea în lumea fascinantă a cărţilor trebuie făcută de părinţi încă din primii ani de viaţă. Sincer, până acum nu am auzit un pasionat de lectură care să renunţe la pasiunea lui. Pentru că odată ce îţi intră în sânge, este pentru totdeauna.
Sunt atât de multe opţiuni acum cu care putem capta atenţia unui copil încât nici nu avem de ce să ne facem griji. Cărţile personalizate, de exemplu, sunt cea mai bună metodă de a-i citi copilului înainte de culcare câteva pagini.
În primul rând, cărţile personalizate sunt începutul unei călătorii care poate să dureze întreaga viaţă. Ce miros în lumea asta este mai plăcut decât izul unei cărţi noi? Din momentul în care începi să îl simţi şi să îţi placă, devii dependent de el. Odată cu el, începi să fii tentat să deschizi cartea şi să citeşti primul capitol. Apoi, parcă întreaga poveste te prinde şi mai continui cu două şi tot aşa până o termini. Şi când o termini, ţi-a dispărut senzaţia izului unic pe care numai cărţile îl pot avea. Iar dependenţa nu se poate întreţine mai bine decât cu o altă... carte.
Cărţile ajută în consolidarea relaţiei părinte - copil. O poveste citită înainte de culcare în timp ce copilul îşi lasă drăgăstos capul pe braţul tău aşteptând să înceapă aventura poate fi ritualul vostru de legătură cu tărâmul viselor. Îi citeşti, îţi adresează întrebări curios atunci când nu înţelege ceva sau când are nevoie de detalii suplimentare, se minunează, râde... până când genele îi pică şi cade într-un somn adânc. Iar tu, mămico, trebuie să îţi pui un semn exact în locul unde ai rămas intuind că următoarea seară piciul va avea nevoie de lămuriri şi de continuarea poveştii.
Primii ani din viaţa copilului sunt decisivi în formarea caracterului, de aceea părinţii trebuie să contribuie la modelarea lor, să se implice în educarea lor şi în stabilirea drumului pe care îl au de urmat împreună în cea mai importantă şi frumoasă călătorie, cel puţin până când drumurile se despart odată cu transformarea copilului în adult.
Lectura ajută copiii să înţeleagă ce sunt valorile umane. Descoperă iubirea în forma ei cea mai pură şi ajung să simtă pe propria piele ce este curajul. Devin invincibili în propria poveste şi scapă de teama de întuneric. Pentru că unui erou nu îi este niciodată frică să doarmă cu becul stins, aşa-i?
Devin mai responsabili şi încep să ajute prin casă la diferite sarcini. Nu mai bat din picioare şi nu mai ţipă după o nouă jucărie, ci cap de listă pentru lista Moşului îl ocupă: cărţi cadou. De asemenea, ei învaţă ce este prietenia şi ce înseamnă darul de a dărui: de a împărţi cu ceilalţi din puţinul pe care îl au.
Cărţile personalizate ajută în dezvoltarea inteligenţei şi în dezvoltarea abilităţilor încă din primii ani de viaţă. Pentru că lectura, nu este un lucru chiar simplu. Îţi solicită atenţia în urmărirea firului poveştii şi în înţelegerea acţiunii, fie lecturând, fie ascultând.
Sunt atât de multe lucruri pe care cărţile ne învaţă încât unele dintre ele nici nu pot fi cuprinse în cuvinte pentru că ţin de sentimente, de trăiri care ne ating coarda sensibilă.
Cărţile personalizate, din punctul meu de vedere, sunt baza care stă la temelia educaţiei. Primul pas pe care ar trebui să îl facă un părinte responsabil şi asumat ar fi să îi pună în mână copilului cartea. Nu să îl forţeze, pentru că piciul se va simţi obligat, totul trebuie să înceapă ca o joacă. Chiar dacă nu ştie încă a citi, să i-o lase să se obişnuiască cu ea, să o simtă, să o miroasă. Aşa se formează prima legătură, acesta este primul contact cu noutatea. Apoi, să îl ia în braţe şi să îi citească o poveste în care el este erou. O poveste cu el şi despre el. O lectură care nu are cum să nu îi acapereze atenţia.
Ne minunăm de multe ori ce deştepţi sunt copiii de şapte ani, care abia păşesc în primul lor an la şcoală. Ei sunt rezultatul unei educaţii corespunzătoare de care s-au îngrijit părinţii. Pentru că educaţia înseamnă muncă, interes şi devotament. Înseamnă interacţiune cu copilul şi studiu puţin câte puţin în fiecare zi. De cei şapte ani de acasă sunt responsabili integral părinţii. Aceşti ani sunt practic o reflectare a învăţăturilor pe care i le-ai dat copilului, dar şi a timpului petrecut împreună cu el făcând lucruri constructive.
Şi atunci, cum să nu-ţi tresară inima când vezi că puştiul tău, la ceas de seară, nu mai are răbdare până vii în cameră şi începe să buchisească cuvintele pe litere încercând să desluşească misterul poveştii lui preferate din prima lui carte personalizată?
Comentarii
Trimiteți un comentariu