Treceți la conținutul principal

EA - femeia care încă mă inspiră


     Despre EA s-au spus mereu multe. A fost criticată, descurajată, niciodată nu i s-a oferit șansa să spună ceea ce crede. Dar în ciuda acestor lucruri și dincolo de ce credeau apropiații, întotdeauna a avut speranța că ceva, cândva se va schimba și în viața ei. Era ambițioasă și inteligentă, bogată sufletește dar modestă, învățase cum e să trăiești bucurându-te de lucrurile mărunte și simple, învățase să respecte simplitatea. Nimeni nu i-a dat vreo șansă, se născuse într-un loc uitat de lume și singurul lucru pe care îl dorea era să prindă aripi. Întotdeauna m-a impresionat la EA rafinamentul. Se îmbrăca cu bun gust, avea un mers apăsat, hotărât, știa întotdeauna ceea ce dorește, unde vrea să ajungă. Visa în orice moment al zilei: visa când muncea, când stăteai de vorbă cu ea, visa când citea sutele de romane pe care le avea în bibliotecă, singura ei avere de altfel. Visa că într-o zi viața i se va schimba complet. Chiar în ziua când a împlinit 17 ani, un apropiat i-a spus cu furie: "De ce tot încerci să-ți schimbi drumul care ți-a fost stabilit încă de la început? De ce nu vrei să-ți accepți destinul? Mai ai un an și termini liceul. Probabil nu te gândești să mergi la facultate, nu?", și liniștea a fost tulburată de un râs meschin și dureros. A fugit cât a putut de repede spre camera ei, un loc întunecos, luminat doar de un singur geam micuț. A început să plângă. Dar parcă și cerul trăia același sentiment dureros. Lacrimile îi curgeau pe obrajii îmbujorați fără oprire. Începuse să plouă. Picăturile se loveau brutal de geam și apoi se prelingeau ca într-un joc nebun. Se gândea la ea, la ce a fost ieri, la ce va fi mâine. În acea zi și-a promis că o să reușească, că o să lase în urmă trecutul și că o să se concentreze pe conturarea viselor ei. 
     Sfârșitul clasei a douăsprezecea îi adusese o mare bucurie, ieșise șefă de promoție. Discursul pe care l-a rostit a furat cel puțin câte o lacrimă fiecărui coleg, prieten sau profesor. În acel discurs își pusese toată durerea, nefericirea dar și speranța că dacă va crede în ea, va reuși. Cel mai mult a durut-o că nu i-au fost aproape părinții la festivitatea de încheiere. Își vedea colegii îmbrățișați de părinți, primind flori și felicitări. Ea era singură. Doar ea și bagajul de trăiri. Una dintre profesoarele care o îndrăgiseră, s-a apropiat de ea: "Nu fi tristă! Viața îți va răsplăti fiecare lacrimă vărsată! Să nu-ți pierzi niciodată încrederea!".
Notele mari de la examene au ajutat-o să ia o decizie importantă, poate cea mai importantă decizie de până atunci. Și-a făcut bagajele și a plecat într-un oraș care îi oferea posibilitatea să progreseze, dar unde spera să-și găsească liniștea sufletească. Despre EA am auzit numai lucruri de bine în ultimii ani. A terminat facultatea cu distincția Magna cum Laude și și-a deschis propria afacere. Este una dintre cele mai influente femei din România și mândră de tot ce a realizat pe propriile forțe.
     Am avut ocazia să o redescopăr acum un an, pe Coasta de Azur. Era o altă persoană, diferită de cea pe care o cunoscusem cu 7 ani în urmă. Stilată, mult mai rafinată, la fel de frumoasă și cu același zâmbet cuceritor. Făcuse o pasiune pentru costumele de baie de la Jolidon. Avea toate colecțiile noi. Făcuse un ritual, în fiecare zi își cumpăra câte un articol în amintirea vremurilor când de multe ori a rămas cu un gust amar, tristă că nu își poate cumpăra ce îi place. Era altă femeie. Avea mai multă încredere, devenise mai feminină. În fiecare dimineață ieșea pe balcon în lenjeria ei pastelată care îi punea în evidență silueta, să-și bea cafeaua. De multe ori am zărit-o fixându-și privirea într-un punct și îi lua minute bune până își revenea,  numai sărutul de "bună dimineața" al celui care fusese alături de ea în ultimii ani reușea să o aducă în prezent.    
    "Morning Beauty" puteai să citești pe buzele mele în fiecare dimineață când o zăream plimbându-se pe țărmul mării. Mereu cu o pălărie pe cap, ca o adevărată doamnă, cu ochelari mari de soare, în cele mai frumoase costume de baie, desculță, deseori jucându-se în nisip, se aventura în valurile mării, cu un curaj uimitor.
    Pentru mulți a rămas o enigmă, pentru mine însă este  un model demn de urmat, este una dintre persoanele cele mai importante din viața mea. Va rămâne pentru totdeauna  una dintre cele mai frumoase povești scrise vreodată, povestea care a sfidat destinul!
       


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013!

Comentarii