Frânturi de gânduri!

Dacă la un moment dat simt că nu îmi pot controla lacrimile, iar acestea îmi șiroiesc fără oprire, nu înseamnă că sunt o plângăcioasă sau o persoană slabă.
Dacă zâmbesc mereu asta nu înseamnă că nu sufăr, că în sufletul meu nu se dau bătălii crunte și că obrajii mei nu au un gust de... sare.

Dacă spun ce gândesc asta nu înseamnă că sunt un om rău.
Dacă uneori răbdarea mea ajunge la o anumită limită, întorc spatele și plec, asta nu înseamnă că sunt arogantă. Am nevoie doar de câteva minute de singurătate.

Dacă sunt un om bun, care sare în ajutor ori de câte ori un prieten, sau oricare altă persoană are nevoie, asta nu înseamnă că ei trebuie să profite de acest lucru.
Dacă ignor nesimțirea, impertinența, ironia, lipsa respectului, îngâmfarea, toate aceste lucruri nu mă transformă într-un om rău, ci într-o persoană indiferentă!

Dacă greșesc nu mă poate condamna nimeni, fiecare dintre noi greșește și învață din greșeli.

Dacă uneori îmi lipsește doza minimă de modestie asta nu înseamnă că mă cred mai deșteaptă decât cei din jurul meu sau mai capabilă să fac anumite lucruri.

Dacă cer sau aștept un sfat, înseamnă că am nevoie de o vorbă bună pentru a putea merge mai departe, pentru a putea depăși momentul.

Dacă mă cert cu persoanele dragi mie, asta nu înseamnă că nu țin la ele și că nu le iubesc. Fiecare persoană mai are accese de furie: justificate sau nu.

Dacă există momente când nu vreau să vorbesc cu nimeni, asta nu înseamnă că nu aș vrea să mi se vorbească.

Sunt o persoană care greșește din neatenție, din firesc, din inconștiență... Sunt o persoană care a cunoscut de multe ori eșecul și tot de atâtea ori succesul. Sunt o persoană de încredere, care oferă necondiționat prietenie și sprijin, atât timp cât există reciprocitate. Sunt un amalgam de trăiri!