Treceți la conținutul principal

PLOAIA

             
                 "Am convenit ca lacrimile cerului să se numească PLOAIE ". (Valeriu Butulescu)


      Plouă încet, mărunt și lin de azi noapte. Zgomotul picăturilor ce ating pământul e unic, mă liniștește, iar ritmul ploii mă face să visez, să sper, să mă detașez de tot ce ține de cotidian. Mă propulsează spre un alt ținut, spre o altă lume, spre castelul clădit din stropi de ploaie. Ploaia este ca speranța, tot timpul vine pe neașteptate și este imprevizibilă. Poate lăsa în urma ei lacrimi sau poate înălța falnicul Curcubeu. 

       

Comentarii