Sunt un simplu om...O persoană care se bucură de răsăritul soarelui, de roua dimineții, de copacii înfloriți...Fiecare persoană visează...E singurul lucru care nu costă nimic. Este minunat să închizi ochii și să treci într-o altă dimensiune, să încerci să-ți modelezi cu plastilină viitorul...să fii propriul pion pe propria ta tablă de joc...și să fii singurul care poate face mișcarea potrivită (cea care îți convine). Dar ce se întâmplă când visăm la nesfârșit și constatăm la un moment dat că nimic din ceea ce ne dorim nu prinde contur? Cu siguranță adresăm eului nostru numeroase întrebări. Răspunsurile sunt inexistente iar cu timpul devenim...dezamăgiți. Eu am încetat de mult timp să visez...De fel sunt mai realistă, cu picioarele pe pământ.
Tind să cred că existența noastră este limitată și îngrădită de anumiți factori. Dacă am fi mai realiști probabil că am găsi o soluționare la majoritatea problemelor pe care le avem. Visul îți dă posibilitatea să călătorești pe meleaguri și tărâmuri nebănuite, să te întâlnești cu persoanele la care ții-aflate la mare distanță sau să deguști o prăjitura dulce-nimic mai mult:D! Spiritul tău buimac hoinărește în neștire, bucurându-se de inconștiența ta. Să nu mai vorbim de semnificația viselor...Cunosc persoane care dimineața, la prima oră, stând cu cafeaua în față, răsfoiesc cu o fascinantă curiozitate cartea de vise încercând să deslușească semnificații. Sunt niște aberații în opinia mea. Dacă tu continui să te limitezi la niște înscrisuri (la voia întâmplării) practic îți anulezi și renegi întreaga existență. Ele ar trebui să fie o completare a ceea ce trăim. Visele ar trebui să le păstrăm doar pentru noi. Un secret divulgat se mai poate împlini? (Se spune că nu.) Să încercăm un exercițiu simplu. Închideți ochii! Învingeți timpul, treceți peste orice impediment care v-ar putea îngreuna "levitația", puterea și rapiditatea gândului! Sunt alături de cei dragi...râd, zâmbesc, vorbesc cu ei, mă întreabă cum mă descurc, ce am mai făcut, ce am mai mâncat, cum merge facultatea...lucruri de o importanță deosebită pentru ei. Lucrul acesta este posibil datorită faptului că numeroase secvențe și frânturi de amintiri le port și le voi purta mereu în suflet. Este de ajuns să-mi îndrept atenția și gândul spre ei...restul vine de la sine. Distanțarea de unele persoane are un impact deloc de neglijat. Pe mine m-a schimbat. M-a făcut să realizez o evaluare, o scanare a persoanei mele din toate punctele de vedere: emoțional, al sufletului. Sunt liniștită...îmi lipsește doar mareaaaa....
Aș vrea să cred că toate deciziile pe care le iau sunt cele mai potrivite! Timpul este prea scurt pentru a avea regrete!
Comentarii
Trimiteți un comentariu