FILĂ DE POVESTE

        Vine o vreme când... pășim spre o altă lume. Unii se pierd de boală, alții din neatenție, alții se sinucid, iar unii se sting în propriul pat, în propria casă. Încerc să păstrez o oarecare coerență în tot ceea ce scriu, deși îmi este foarte greu. Sunt tristă... nici nu știu când am avut ultima oară senzația asta de gol, de apăsare. Un telefon primit în urmă cu câteva ore mi-a adus la cunoștință faptul că îngerii sunt luați întotdeauna mai repede în ceruri. Mă indignă teribil lucrul ăsta. Mi-e ciudă că toată viața căutăm să ne atașăm de persoane pe care la un moment dat le pierdem. Mi-e ciudă că de multe ori oamenii aleargă disperați după avere, după lucruri materiale, fără să cunoască sentimentele de fericire, de bucurie, de liniște și împăcare sufletească. Ajung târziu acasă, uită cum arată persoanele dragi, nu știu ce înseamnă să pronunțe "TE IUBESC" sau "ÎMI ESTE DOR DE TINE". Pe alții se poate să-i jignești, să-i ignori, să-i faci să sufere. Însă, atu...

                Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viața ei, mai minunat decât orice altă făptură de pe pământ. Din clipa în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu-și află odihna decât atunci când îl găsește. Ea cântă între crengile răzvrătite până când se străpunge singură în cel mai mare și mai ascuțit spin. Și murind, ridică deasupra agoniei sale triluri mai frumoase ca ale ciocârliei și privighetoarei la un loc. Un cântec la superlativ ca preț al existenței sale. Pentru ceea ce-i mai bun în lumea asta nu există decât un singur preț: acela al unei mari dureri. Sau cel puțin...așa spune legenda.  Acum cinci minute am terminat de citit ultima pagină a romanului Pasărea spin.   Ce simt? Nu cred că aș putea răspunde cu certitudine. Mă urmăresc o tristețe și un gust amar. Mă gândesc la felul uimitor în care autorul Colleen McCullough reușește să contureze o poveste de dra...