Treceți la conținutul principal

Am uitat...

Am uitat... Cu mult timp în urmă am decis să fac puțină ordine în sufletul meu. Atunci am hotărât să uit tot ce m-a întristat și m-a făcut nefericită. Tot atunci, am decis să nu uit niciodată nimic din ceea ce m-a făcut fericită. Greu, nu? Să lași la o parte frământările, durerea surdă, nopțile nedormite în care gândurile nu-ți mai dădeau pace și să păstrezi în gând și în inimă doar momentele când ai fost pe deplin fericit. În fond, când tragem linie, nu rămânem decât cu amintirile, nimic mai mult. Depinde numai de noi ce păstrăm și ce dăm la o parte.
Da, am uitat dezamăgirile, în schimb nu voi uita niciodată fiecare împlinire mai mare sau mai mică, mai semnificativă sau nesemnificativă pe care am trăit-o. 
Am uitat lacrimile amare, lacrimile de dor și durere, dar nu voi uita niciodată lacrimile de fericire.
Am uitat momentele de singurătate, clipele în care am fost pe marginea prăpastiei, dar nu voi uita niciodată oamenii dragi care mi-au fost alături și care m-au sprijinit.
Am uitat toate acele momente când mi s-a spus că nu pot, că nu voi reuși, dar nu voi uita niciodată încurajările și aprecierile oamenilor care au crezut în mine.
Am uitat clipele când am eșuat, dar nu voi uita prea curând bucuria fiecărei reușite.
Am uitat zilele ploioase și furtunile care s-au dat în interiorul meu, dar nu voi uita niciodată zilele însorite și momentele de liniște.
Am uitat timpul pe care l-am pierdut concentrându-mă pe lucruri care n-au meritat, dar nu voi uita că orice așteptare este temporară, chiar dacă durează toată viața.
Am uitat cum este să visezi, dar nu voi înceta niciodată să sper.  





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

PASĂREA SPIN

Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viața ei, mai minunat decât orice altă făptură de pe pământ. Din clipa în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu-și află odihna decât atunci când îl găsește. Ea cântă între crengile răzvrătite până când se străpunge singură în cel mai mare și mai ascuțit spin. Și murind, ridică deasupra agoniei sale triluri mai frumoase ca ale ciocârliei și privighetoarei la un loc. Un cântec la superlativ ca preț al existenței sale. Pentru ceea ce-i mai bun în lumea asta nu există decât un singur preț: acela al unei mari dureri. Sau cel puțin...așa spune legenda.
 Acum cinci minute am terminat de citit ultima pagină a romanului Pasărea spin. Ce simt? Nu cred că aș putea răspunde cu certitudine. Mă urmăresc o tristețe și un gust amar. Mă gândesc la felul uimitor în care autorul Colleen McCullough reușește să contureze o poveste de dragoste imposibilă. Acțiunea romanului acoperă 60 de ani din viața membrilor f…

Niciodată nu e prea târziu

Nu e niciodată prea târziu să pui punct și să o iei de la capăt. Niciodată nu e prea târziu pentru un nou început. Nu e prea târziu pentru un picior pus în prag, pentru o nouă decizie pe care o iei, pentru un nou drum pe care vrei să-l urmezi. Niciodată nu va fi prea târziu atât timp cât îți dorești o schimbare în bine.  Am pus punct de atâtea ori și am luat-o de la capăt încât nu-mi mai amintesc de câte ori am făcut lucrul ăsta. Asta pentru că mereu mi-am dorit mai mult. Pentru că mereu am vrut să-mi demonstrez că pot să uit, să iert, să merg mai departe și să mă concentrez pe viitorul meu. Pentru că fiecare întâmplare mai puțin fericită din trecut, trebuie lăsată acolo, undeva în spatele tău. Și mai știu un lucru... întotdeauna eu am controlat trecutul, niciodată nu l-am lăsat pe el să mă controleze. Niciodată nu e prea târziu să lași orgoliul la o parte și să-ți recunoști o greșeală. E firesc, fiecare om greșește, important este modul în care ne asumăm greșeala.   Niciodată nu e pre…

Cum am ajuns sa vizitez Tinutul Dragonului Zburator citind o carte. Despre ce tara sa fie vorba?

In primavara lui 2016, porneam intr-o alta aventura, departe de plaiurile mioritice, pe taramuri asiatice, mai exact in Vietnam. Cum a inceput totul? De la o simpla carte citita in primul an de facultate: "Mesaj din Vietnam". O tanara jurnalista porneste in calatoria vietii ei in Saigon, ca si corespondent de razboi. Pe tot parcursul sederii in Vietnam, jurnalista scrie pentru un ziar din San Francisco, rubrica unde povesteste despre ororile si dezastrul din timpul razboului. Apoi, din coincidenta sau nu, mi-a mai picat in mana un ghid de prezentare si in momentul acela am stiut ca toate se intampla cu un scop :)
In Vietnam am plecat cu agentia de turism Eturia, o agentie de nota 10, cu servicii pe masura, agentii raspunzand la telefon la orice ora din zi si din noapte atunci cand am avut nevoie (si chiar am avut nevoie!). Plecarea a fost din Bucuresti, unde ne-am intalnit cu restul grupului, cu escala la Doha, iar din Doha au urmat aproximativ 9 ore pana in capitala Vietnamu…